Pe tocuri la volan: Femeia, masina si... cauciucurile

Ultimul set l-am transformat in all-season, ca doar vara e ca iarna... zic si eu. Fara voia mea, pentru ca am uitat complet sa le schimb, am condus pe drumurile patriei la 35 de grade Celsius de s-au indreptat ca-n palma. Nu ma mai mir ca pe zapada parca mergeam cu sania, nu cu masina.

La munte abia am plecat de pe loc, iar in prima panta am fost facuta cu ou si cu otet de soferii pe care i-am tinut in trafic vreo 15 minute, caci atat mi-a luat sa o urc. Cum de o fi nins in noiembrie, nici acum nu-mi dau seama. Am un noroc... Politistul care statea sub noua pasarela de la Sinaia se gandea sa-mi faca testul cu moneda, caci nu ma credea pe cuvant ca sunt cauciucuri de iarna. De fapt, pana la urma l-am convins sa-mi inapoieze talonul.

In orice caz, mai este timp pana cand trebuie sa iau decizia radicala de a ruga un vecin sa-mi scoata din magazie noile anvelope de vara pe care tata mi le-a cumparat saptamana trecuta. Mai trebuie urcate in portbagaj... vai, in portbagaj?

Si ce fac cu toate sticlele cu lichid de parbriz pe jumatate goale, cu racletele, cu rucsacul cu care merg la sala, cele doua perechi de pantofi de rezerva si cate si mai cate? In fine... poate le pun pe bancheta din spate, acolo unde am lasat si cele doua haine de ploaie si perechea de cizme de cauciuc pe care o folosesc in gradina bunicilor.

Dar chiar trebuie sa fac asta? In ziua mea libera?

Cum schimb roata la masina? N-o schimb!

Sa nu va ghidati viata niciodata dupa zicala: „ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se-ntample”! Nu, nici gand, credeti-ma pe cuvant. Spun asta pentru ca nici bine nu mi-au trecut gandurile cu schimbatul cauciucurilor ca.... m-am si trezit in centrul orasului cu o pana de toata frumusetea. Ce sa fac, ce sa fac? Sa merg asa pana la prima benzinarie, sa opresc?

In fine, trag pe dreapta. Un nene cu ochelari ma claxoneaza ca nu am semnalizat, de parca nu vedea ce intentie am. Ma rog. Deschid usa, ma uit la roata dezumflata bine, ma uit in portabagaj, ma uit iar la roata... Un fior rece ma trece pe spate. Parca eram la teza de la fizica cand nu stiam nici inceputul, nici sfarsitul.

Cum s-or fi gandit astia, frate, ca o femeie de 48 de "kile" poate sa ridice hardughia asta de masina? Dar roata sparta cum o scot? Dar chestia aia de metal pe care sta autoturismul, unde o fi? Nu-mi amintesc sa o fi vazut vreodata. Nu prea era timp de meditatie asa ca fac cu mana unui taximetrist.

Imi venea sa las masina acolo. Noroc ca nu opreste pentru ca abia atunci am realizat ca am parcat in statia de autobuz. Tind sa cred ca nicio soferita in istoria condusului nu a schimbat vreo roata. N-are cum. Pur si simplu, daca stie cineva vreo metoda, sa-mi spuna. Eu am asteptat vreo trei ore un prieten.

Jantele sau... gentile

Jantele din aliaj pe care le am acum ar trebui schimbate. Cica injumatatesc durata de viata a discurilor de frana din cauza loviturilor suferite de-a lungul timpului, imi povesteau cei de la service pe cand mi scoteau cuiul din roata. Nu sunt sigura ca inteleg fenomenul, dau aprobator din cap si intreb pretul.

Hmm... cam cat o poseta buna, peste 400 de lei ar costa. Cele de tabla, nu cam ce am eu acum si, bineinteles, pentru noul set de cauciucuri. Off, iar noul set... gandurile-mi revin. De fapt, daca fac o analiza si mai atenta, as putea sa nu le mai schimb deloc. Iata ce idee mi-a venit: vara, eu nu am auzit niciun sofer care sa fi fost amendat ca foloseste cauciucurile de iarna.

Nici macar in lege nu este amintit asa ceva. Deci, cum? Asa e? Am dreptate? Am hotarat. Daca nu se ofera cineva sa-mi ia masina, sa faca loc in portbagaj, sa mearga la vulcanizare (de achitat, pot sa achit eu), sa puna noile jante si sa schimbe anvelopele, eu nu le mai dau jos. Ca doar imediat vine frigul si trebuie sa repet operatiunea...

Tu ce mi-ai propune sa fac?

Autor: Raluca Ivanescu