Romani de poveste: George Burianu, pilotul care s-a luptat cu Enzo Ferrari

Inceputul in lumea curselor

Printre foarte putinii piloti romani care au avut privilegiul de a concura in Grand Prix-urile care ulterior s-au transformat in Formula 1 pe care o stim azi se numara George Burianu. Un roman nascut pe 20 august 1901 la Braila care, la varsta de 16 ani pleaca in Italia impins de dorinta apriga de a experimenta viteza la bordul masinilor si se face pilot de teste pentru Fiat. Aici il cunoaste pe un pilot celebru care concura in Campionatul Mondial, Felice Nazarro, cel care castigase in 1907 si 1922 Marele Premiu al Frantei. Nazzaro se imprieteneste cu romanul Burianu si il sfatuieste sa plece in Belgia, acolo unde i-a aranjat sa lucreze ca inginer la uzina Minerva, un producator belgian de automobile luxoase.

Pilotul roman, la volanul masinii personale Bugatti T35B

George Burianu pleaca in Belgia si se stabileste in orasul istoric Waterloo, oras in care a ramas pana la moarte. Se angajeaza la uzina Minerva unde lucreaza vreme de cativa ani si se imprieteneste cu Jean Bartsoen, un industrias care isi incerca norocul in domeniul auto. Bartsoen si-a deschis o mica uzina in care producea masini sub numele de SpeedFord, nume datorat masinilor Ford T pe care producea un nou model modificat. Ulterior, fabrica isi denumea vehiculele SpeedSport, fiind masini proprii care aveau numai sasiul de Ford, dotate cu motoare cu 16 supape realizate manual de Jean Bartsoen.

Un astfel de vehicul numit SpeedSport l-a avut ca pilot de curse pe George Burianu. Care insa, pentru a se bucura de o mai mare priza la public, si-a schimbat numele. De cand si-a inceput cariera de curse, George Burianu s-a transformat in Georges Bouriano, cunoscut drept un belgian in carne si oase, despre care revista belgiana "La semaine Automobile" spunea la sfarsitul anilor '30 ca Belgia este reprezentata de un imigrant roman stabilit intamplator in tara lor.

Marele Premiu al orasului Monaco - 1929

La volanul lui SpeedSport, Burianu incepe sa-si formeze cariera de pilot. In 1925 castiga locul 1 la Coupe de la Meuse, dupa care in 1926 reuseste sa castige cursa pe circuit de la Ostende, Meuse si Chimay, dar obtine si locul 1 la cursa de 24 de ore de pe Spafrancorchamps alaturi de echipa Georges Irat, fiind premiat cu "Cupa Regelui". Urmeaza apoi o serie de curse la care alearga cu un EHP Torpedo, un vehicul usor deschis numit Cyclecar, dar participa in continuare la cursele pe circuit si cu SpeedSport.

Incepand cu 1929, Burianu a inceput sa fie interesat de competitiile mari. Cumpara la mana a doua un Bugatti T35C cu care se inscrie in Formula 1 a acelei vremi, adica in Campionatul Mondial de Automobilism. La prima sa participare, la Monaco, pe 14 aprilie 1929, Burianu reuseste sa obtina locul secund, in spatele castigatorului William Grover-Williams, pilotul de casa al echipei Ettore Bugatti. Pilot privat, Burianu insa uimeste opinia publica, pentru ca nimeni nu se astepta ca cineva care sa nu fie sustinut de un producator se poate urca pe podium. Mai mult, romanul nostru a reusit sa-l invinga pe celebrul pilot Rudolf Caracciola al echipei Mercedes-Benz care alerga la bordul unui SSK.

Devenind deja faimos, in 1930, George Burianu obtine destui bani incat sa-si cumpere direct de la uzina Bugatti o masina noua, un model T35B. Cu aceasta masina se inscrie in noul sezon de Formula 1. Ia startul pe 6 aprilie 1930 in Monaco Grand Prix, dupa care pe 20 aprilie 1930 la Grand Prix Alessandria in Italia, pe 17 august 1930 la Grand Prix Comminges in Franta si pe 20 iulie 1930 la Grand Prix Dieppe. Din pacate, nu mai are succesul anului anterior si obtine numai locuri indepartate de podium sau abandoneaza.

GP Monaco 1929 - George Burianu este in masina din dreapta

Ghinionul din cursa impotriva lui Enzo Ferrari

Daca in calificarile de la Monaco, Burianu s-a calificat al doilea, pana la sfarsitul cursei are parte de un accident usor care ii lasa Bugatti-ul cu probleme mari la directie. Doua saptamani mai tarziu, in Marele Premiu al orasului Alexandria din 1930, romanul a avut parte de ghinionul vietii. S-a aliniat la start alaturi de nume celebre precum Filipo Sartorio, Enzo Ferrari, Angelo Peroni, Tazio Nuvolari, Juan Zanelli, Giuseppe Gilera, Achille Varzi si altii. Insa, din pacate, lupta dintre masinile Bugatti si cele Alfa romeo a fost pierduta in favoarea italienilor. Si asta pentru ca Burianu a condus cursa vreme de cateva ture, urmat de Enzo Ferrari si de Achille Varzi. Insa, chiar daca la sfarsitul primului tur romanul avea un avantaj de 40 de secunde fata de Ferrari, totul urma sa se schimbe. Dupa al doilea tur, italianul castigase deja 10 secunde si il depasise si pe Ferrari, dupa care, la urmatorul tur, reuseste sa parcurga cei 32 de kilometri ai circuitului in 16'53'' avand o medie de 113 km/h, un record absolut al vremii. Chiar si asa, Bugatti-ul galben al lui Burianu era pe primul loc, insa inainte de ultimul tur, Alfa Romeo P2 rosie a echipei Alfa Corse trecea linia de start din dreptul tribunelor prima, urmata indeaproape de catre Burianu.

Grand Prix Monaco 1929 - George Burianu, dreapta

Apoi, avea loc accidentul care elimina orice interes fata de competitie. In timp ce concurentii faceau ultimul tur, din senin incepea o furtuna violenta, una din acele furtuni estivale, care intr-un minut provocau confuzie intre spectatori, care incepeau sa caute un adapost. Burianu, care era mereu pe urmele lui Varzi, de care il desparteau doar vreo 10 metri, forta mereu cursa, nebagand in seama asfaltul ud, devenit in unele puncte alunecos. Intre Valenza si San Salvatore, intr-o curba periculoasa, masina romanului a avut o derapare inspaimantatoare. Burianu a incercat s-o redreseze, dar masina, dupa ce facuse un 360 de grade, a iesit de pe strada, rasturnandu-se. Ghinionistul pilot a fost imediat transportat cu targa la spitalul din Valenza, unde medicii i-au ingrijit unele rani pe fata, rani care insa nu erau grave.

Burianu (stanga) la o cursa cu masina EHPMarele Premiu al Spaniei - Burianu termina al 11-lea

Cu retragerea lui Burianu, cursa isi pierde orice intres. Varzi era de-acum dominatorul sigur si nu putea fi amenintat de Zanelli care, dupa disparitia romanului si dupa ce-l depasise la al doilea tur pe Ferrari, ajungea in pozitia a doua. Al treilea era Ferrari, al patrulea Valpreda, al cincelea Brivio si al saselea Sartorio. Aceste pozitii, de la al cincelea tur pana la al optulea, nu trebuiau sa se mai schimbe. Varzi de-acum era sigur de ce avea in spate si nu mai forta, multumindu-se de avantajul obtinut. Acest lucru explica faptul ca recordul sau de anul trecut nu a fost depasit.

Burianu, imediat dupa accidentul de la Alessandria

Sfarsitul unei cariere de pilot

Dupa un an plin de esecuri, asa cum a fost 1930, mai participa in cateva competitii europene pe circuit, dar fara sa urce pe podiumuri. Ulterior, isi paraseste cariera de pilot de curse si incepe sa fie preocupat de aviatie. Dupa ce face cursuri de specializare, Burianu pleaca in Marea Britanie unde se inroleaza ca pilot voluntar in RAF - Royal Air Force si lupta impotriva nemtilor la bordul unui avion Spitfire. Dupa 1945, Burianu se intoarce in Belgia, la Waterloo, unde se angajeaza la firma “Beherman & Demoen”, o companie care importa si distribuia automobile Land Rover. Ramane in Belgia pana la batranete si moare in 1996 la varsta de 95 de ani.

Automobilul Bugatti T35B cumparat de nou de catre Burianu, masina cu care a alergat in sezonul 1930, exista si astazi si este expus dincolo de ocean, in Statele Unite ale Americii, la Indianapolis Motor Speedway Hall of Fame Museum.

George Burianu in casa lui din Waterloo, 1987

Bugatti-ul T35B cu care a alergat Burianu poate fi vazut in America