Consumurile date de producator, cu 30% mai mici decat cele reale: cum ne mint?

Nu de putine ori am vazut automobile noi dotate cu motoare mari, V6 sau V8, care aveau un consum mixt de carburant oficial, anuntat de producator, de 6 sau 7 litri. Adica cam cat consuma un Logan dCi in conditii reale de drum. Ceea ce este o aberatie completa. Problema cea mai mare este alta: un client isi cumpara un automobil de familie pentru care producatorul anunta un consum de 5,5 litri la un motor de 1600 cmc pe benzina, iar dupa mai multe luni de condus in conditii reale de trafic, acesta isi da seama ca are un consum real de aproape 10 litri.

In general, masinile consuma in conditii reale de trafic cu minimum 30% mai mult decat ceea ce anunta producatorul. Niciodata mai putin, niciodata la fel cu ceea ce ne mint producatorii. Dar acest lucru are o justificare, din pacate negativa pentru noi, clientii finali. E vorba de felul in care se fac aceste teste de consum, in conditii total diferite fata de cele reale.

Consumul oficial este realizat in laborator inchis

Daca producatorii de masini sunt obligati de lege sa anunte un consum si normele de poluare pentru fiecare motorizare, legea nu ii obliga pe acestia sa sa dea un consum real, ca urmare a unor teste de drum in conditii reale. La nivel european, legea ii obliga pe acestia sa faca niste teste in laborator, teste monitorizate de Uniunea Europeana, care se numesc NEDC (New European Drive Cycle). Aceste teste verifica doar daca datele date de producator sunt reale, in conformitate cu testele facute intern, in aceleasi conditii.

Un test de consum se face exact ca un test pe dinamometru. Adica pe un stand de role. Masina, in general un prototip sau un automobil de la inceputul productiei, este pusa pe un asemenea stand cu role si este pusa sa functioneze in diferite moduri, simuland conditii de oras sau de drum intins. Aceasta simulare se face punand o sarcina suplimentara asupra rolelor.

Consumul masinilor de test se realizeaza precis, masurand gazele de evacuare. Mai exact, un furtun legat la un computer calculeaza noxele si isi da seama in acelasi timp ce cantitate de carburant este arsa.

Consumul dat de producator nu ia in calcul conditiile de drum reale

Testele in laborator care ofera consumurile producatorilor sunt realizate intr-o asa maniera, incat acesta sa fie cat mai redus. Mai precis, numarul de opriri si accelerari este minim, iar timpul petrecut pe loc, cu motorul pornit, nu este luat in calcul (simularea opririlor la semafor, de exemplu). Mai mult, viteza la care sunt facute testele sunt viteze cu 10 km/h sub viteza legala pe un sector de drum, mai precis 40 km/h pentru simularea mersului in oras si 80 km/h pentru simularea mersului in afara orasului.

Pe langa aceste functionari in laborator cu care orice bolid de sute de cai putere ar scoate un consum de Smart, tot ce tine de conditiile de drum sau influenta naturii nu sunt luate in calcul. Mai exact, in testele de laborator nu sunt calculate opririle bruste, demarajele de la semafor, depasirile in tromba, mersul pe ninsoare, mersul pe ploaie, in panta sau pe serpentine. Asadar, si de aici se mai castiga cativa litri in favoarea producatorului.

Asa se realizeaza in laborator un consum de masina pe care producatorul il da drept oficial

Consumul 100% real este obtinut numai in urma testelor de drum

Daca cineva doreste sa realizeze un consum real al unui automobil, acesta trebuie sa mearga cu el multi kilometri. Mai precis, in jur de 3 plinuri de carburant, in diverse situatii de trafic. Consumul mediu al unui automobil se realizeaza ca urmare a parcurgerii unui traseu de minimum 1500 de kilometri in oras, la ora de varf si la ora de trafic relaxat, in afara orasului, atat pe drum drept cat si pe un drum de munte, dar si pe autostrada, mergand mereu la viteza maxima permisa de lege, fara a face abuzuri cu acceleratia. Abia dupa ce parcurgi aceasta distanta in aceste conditii poti spune ca stii ce consum are masina ta.

Legea se schimba si ii va obliga pe producatori sa dea consumui reale

Sistemul de testare NEDC (New European Drive Cycle) se pare ca va fi inlocuit cu unul numit WLTP (World Light-Vehicle Test Procedure). Este un test care urmareste ca masinile sa respecte o anumita valoare a noxelor, ceea ce inseamna un consum mai mic. In speta, incepand cu 2014, noxele maxime vor trebui sa fie de 130 g/km, iar din 2010 chiar de 95 g/km. Un lucru deloc greu de facut din partea producatorilor, ce isi pot dota masina cu piese mai calitative, cu elemente de catalizare mai eficiente si cu materiale mai usoare. Insa asta presupune o eventuala crestere a pretului chiar si cu 1500 de Euro, lucru pe care producatorii nu si-l doresc.

Consumul dat de calculatorul de bord, cel mai realistic

La cele mai multe masini, consumul dat de calculatorul de bord este conform cu realitatea. Acest consum se realizeaza ca urmare a calculelor facute de ECU-ul masinii, in functie de presiunea cu care baga carburant in injectoare. Adica ECU-ul stie mereu ce cantitate se consuma, putand astfel realiza un consum mediu si unul instant. Nu de putine ori, cei care vor sa vanda o masina la mana a doua, reseteaza computerul de bord inainte de urcarea unui potential client, pentru a da impresia unui consum mai mic decat cel real. Dar un consum cu adevarat real, se poate face numai in conditiile enumerate mai sus, pe o perioada si o distanta mai mari.

Forumurile dedicate marcii, sursa reala de inspiratie

Daca doresti sa-ti cumperi o masina, nu are rost sa-ti pierzi vremea ca sa afli cat consuma. Pentru ca orice informatie data de producator este mincinoasa. De fapt, nu este mincinoasa, ci arata realitatea unor conditii de drum pe care nu le vei intalni niciodata. Dar daca doresti sa afli consumul real, in trafic, trebuie sa te informezi direct de la cei care conduc asemenea masina cu acel motor. Adica trebuie sa te documentezi bine pe forumurile dedicate acelei marci, pe site-uri de specialitate sau sa intrebi pur si simplu lumea din comunitatile auto online care nu are de ce sa te minta.