Zambetul de pe strada Tchaikovsky

Parchez masina in spatele unui papuc ingropat in asfalt, fara geamuri si vandalizat de trecatori. Ma grabesc extrem de tare. Urc repede birou, la etajul 2 al casei, insfac teancul de acte, dau pe gat o dusca de cafea dintr-un pahar uitat pe o masa si cobor in graba. Azi este o zi calduroasa, printre primele din aceasta primavara scurta. Traversez, deschid masina si inainte sa pornesc motorul aranjez actele pe scaunul din dreapta.

Tin minte doar un claxon prelung, doua lovituri ceva mai indepartate si o bubuitura asurzitoare, de parca cineva ar fi detonat explozibil pentru punerea la pamant a unui bloc. Si ca mirosea a liliac. Nimic altceva.

Un Iveco plin cu schele demontate, care se ducea spre un santier din apropiere, se pare ca mergea prea tare cand a ramas fara frane complet si m-a izbit lateral din plin. Am stat in coma 3 zile si dupa operatie am ramas la pat in spital 6 luni. Au trecut aproape 4 ani de la accident, dar merg normal abia de cateva saptamani.

Soferul dubei a murit in accident, la mai putin de 30 de minute. Si eu trebuia sa mor. Am fost aproape. Dar am avut noroc. Plamanul perforat, o coasta mi-a strapuns inima, ambele picioare fracturate, leziuni multiple la cap si mana stanga rupta in 5 locuri. Mi-au facut transplant de cord si de cornee. M-au reparat mai ceva ca pe o masina, cu ciocane, suruburi si nituri metalice. Cica m-au dat si la televizor, a fost o premiera de operatie reusita, cu nu stiu ce echipa de chirurgi veniti din Polonia, mare tam-tam.

Bine ca a trecut. Nu mai lucrez momentan, nici nu stiu daca o sa ma reapuc de ceva. Mi s-au umplut conturile de la asigurator, vreau sa ma bucur de viata. Nimic altceva nu ma intereseaza. Am o taietura pe piept, tije in mana stanga si urme de la operatii pe picioare. Oriunde ma uit, realizez cat de norocos am fost. Probabil printre putinii care pot spune asta, in urma unui accident asa de grav.

Azi am avut o vizita la doctor, un RMN de control. Toate bune si frumoase. Ma urc in masina mea automata, pentru lenesi si batrani, dar macar nu are modificari pentru cei cu dezabilitati. Stiu, sunt norocos.

Un gand ma face sa trec pe strada Tchaikovsky, unde am avut accidentul. M-am tot intors aici si am incercat sa revad toata scena. Pare mai goala ca de obicei. Au aparut doua vile de birouri noi, dar gardul cladirii in care lucram e la fel. Este luata insa de alta firma.

Parchez masina si ma duc pe jos acolo unde aveam eu atunci parcat Loganul. Ma uit de-a lungul strazilor care se intersecteaza. Nu este niciun pieton. Liniste. Se aude doar un polizor in departare cum probabil taie niste gresie.

Din stanga vine un Audi A3 rosu, incet, parca pe furis. Opreste si din el coboara o femeie tanara, pana in 30 de ani. Are un buchet de flori galbene in mana, si o candela din aia rosie, mare. Face cativa pasi si se apropie, oprindu-se la o cruce de fier ruginit, infipta in asfaltul trotuarului. Schimba florile si aprinde candela. Este crucea care poarta numele soferului de la duba care m-a accidentat.

Ma duc aproape, fara sa am vreun gand de a spune ceva. Dar fata ma vede, poate ma aude, poate m-a simtit. Se uita la mine, se ridica cu bricheta intr-o mana si cu florile uscate in cealalta si imi zambeste larg, cu ochii plini de lumina, asa cum zambesc femeile cand se uita la prima ecografie cu copilul ce-l poarta in pantec.

Vine langa mine cu acelasi suras care ma bulverseaza si imi ameteste gandurile. Nu inteleg nimic.

- Ai ochii lui...

- Ce vrei sa spui?

- Te cunosc, de fapt ma stii si tu.

- Esti sotia lui, banuiesc.

- Da.

- Pai si de ce zambesti?

- Ai ochii lui. Ma uit la tine, dar ma priveste el.

- Transplantul de cornee? Nu stiam... nu mi-au zis.

- Da, v-ati nimerit, amandoi aveati 32 de ani.

Fata pune florile in mana stanga si face un pas spre mine. A trecut atata vreme, nu mai am nici ura in mine, nici mahnire, nici vreun gand de razbunare. Imi pune mana pe piept. Ma apasa tare. O adiere de vant ii amesteca parul brunet si cateva fire de par se lipesc de o lacrima. Zambeste in continuare.

- Ma lasi sa sa il simt cum bate, ca traieste?

Pe strada Tchaikovsky exista zambete dupa moarte.

Miroase a liliac.

23 Raspunsuri la Zambetul de pe strada Tchaikovsky

  1. Valeriu (anonim)

    Tare, prea tare.

  2. wtf ? ce-a fost asta ? prin asta ai trecut ? superb scrisa

  3. Te Iubesc (anonim)

    Am plîns.

  4. Emotionant, foarte emotionant. Imi pare bine ca esti ok, chiar daca nu te cunosc.

  5. Ajutau cu ceva stelele alea lipsa la testele euroNCAP ale loganului in momentul accidentului? Sau a fost prea violent?

  6. Ce ati citit mai sus este pura fictiune. Nu exista acest accident si nici aceasta strada!

    • Kostagh (anonim)

      Strada exista. De pe vremea lui Ceausescu. Doar ca nu e ortografiata asa. Tchaikovsky e ortografia anglo-saxona. Strada e in Bucuresti, in sectorul 1, intre Barbu Vacarescu si Calea Floreasca. Si se cheama Ceaikovski. Daca vei cauta Ceaikovski pe Google Maps o gasesti. Pe vremea lui Ceasca era in cartier de stabi. La limita cu Primaverii. Strazile cu nume de compozitori (Glinka, Verdi, Bizet, etc.).

  7. Am cautat si eu aceasta strada si accidentul, nu exista nici macar strada

  8. Foarte frumos scris...si chiar daca nu s-a intamplat cu adevarat felul cum povestesti pe unii ii face sa isi dea seama cat de norocosi sunt ca au scapat din astfel de accidente grave...iar eu sunt una din multele persoane care au avut accidente f grave...stiu ce inseamna sa ai mainile si picioarele rupte,tije,luni de recuperare...drumuri bune si fara evenimente si tineti minte ca nu aveti decat o singura viata asa ca nu o irositi pt cateva clipe de ,,smecherie".

  9. prin asta chiar ai trecut?

  10. alexxx@aol.com (anonim)

    Cam macabra povestea :( te pune pe ganduri... saptamana trecuta era sa omor cativa oameni dintr-o prostie :( ...bine ca nu s-a intamplat nimic...cred ca toti avem ceva de invatat din asta...

  11. ciudata coincidenta,astazi am citit prima oara articolul,si astazi un prieten s-a rasturnat cu o masina,a avut noroc,nimeni nu a patit nimic.acum 6 ani,tot in ziua asta,2 alti prieteni s-au rostogolit de cateva ori cu un aro,nici eu nu am patit nimic...ciudata zi...

  12. ceaikovski se scrie corect, si strada este intersectata cu Barbu Vacarescu

  13. cam SF povestea dar e interesanta!!

  14. Asemenea intamplari trebuie publicate si mediatizate ... asa ceva chiar merita ... Un mare semn de multumire din partea mea.

  15. Claudiu (anonim)

    unele comentarii......wow

  16. Mi s-a incretit pielea pe mine...
    Foarte frumos !

  17. gigiel frone (anonim)

    un logan? :) ) vrei sa zici un golf 3 cu nr de bg

  18. evident, e o fictiune. dar e frumos scrisa. cam greu de crezut ca sotia unui sofer de iveco are audi a 3, dar ma rog... si daca e transplant de cornee nu se vede din exterior, doar irisul e colorat... dar repet, textul e frumos.

    • Te-ai gandit ca poate tipa il vazuse in spital cat el era in coma si corneea si cordul sotului ei urmau sa-i fie transplantate lui?

Lasă un răspuns

Login pentru a posta cu utilizatorul 4Tuning.

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>