Concertul lui Robbie Williams, sau cum sa vizitezi Somalia fara sa vrei

Niciodata nu m-am gandit sa merg in Somalia. Sau in Birmania. Sau undeva prin Congo sau in ghetourile din Columbia, acolo unde se moare de foame si orice vizita a unui strain pare o descindere extraterestra care poate aduce ceva de baut si de mancare. Dar, din pacate, pentru vreo 5 ore, am vizitat Somalia. Sau Ghana, inca nu m-am hotarat...

Nu s-a gandit nimeni ca la un concert nu poti sa gasesti ceva de baut. Nici macar oganizatorii, care ar trebui adusi in Piata Universitatii, legati de stalpi si alungati cu pietre din sat. Si ceea ce va povestesc mai jos sper sa va convinga ca nu glumesc si ca acesti oameni, care ulterior s-au gandit sa le ofere cate un bax de 6 doze de bere Ursus spectatorilor injositi, trebuie trasi la raspundere.

Nu aveai voie cu nimic de baut de acasa. Te controlau in genti, in buzunare si in poseta nevestei. Tipic romanesc: trebuie sa-ti cheltuiesti banii la noi. Nimic nou, ca doar odata ce ai trecut de porti si ai intrat in cusca lui Robbie, gasesti de mancare si de baut berechet. Sau nu.

Nu imi dau seama cate puncte de vanzare a bauturilor erau in toata locatia. Oricum, cu vreo 50 mai putine decat era nevoie. Au fost peste 60.000 de oameni. Pe o temperatura absolut infernala, in miez de vara caniculara. Unde mai pui ca acele pietre care pavau asfaltul din Constitutiei ardeau, iar daca mai pui la socoteala imbulzeala si faptul ca trebuia sa respiri impreuna cu zeci de mii de alte suflete, puteai spune usor ca ai experimentat ce traiesc zilnic puscariasii de la Jilava, care dorm 40 de indieni intr-o camera cat bucataria mea.

Asadar, odata ce ai intrat cu mana in cur si caldura a inceput sa te loveasca, automat, incepeai sa te deshidratezi. Si cautai de baut. Nu aveai alta solutie decat sa te pui la coada. Amuzant este ca la coada stateau cam 50% din spectatorii veniti la concert. Nu putini sunt cei care au stat trei sferturi din concert la coada, in loc sa se bucure de spectacol. Ba nu, mint. Mai bine de trei sferturi au stat la coada...

Problema era una banala. Nu erau destule puncte de vanzare a bauturilor. In plus, ca sa se complice lucrurile in dulcele spirit tipic romanesc-comunist, cine visa la o sticluta de apa plata, trebuia sa treaca printr-un cosmar. Se punea la coada de carduri. Adica stateai la o coada uriasa, care dura in medie 1,5 ore, ca sa ajungi la un ghiseu la care plateai si suma ti se punea pe un card. Cam ca la abonamentul de RATB. Evident, nu primeai bon fiscal sau ceva asemanator...

Dupa ce scapai de prima coada, cand deja concertul incepuse si Robbie se intretinea cu multimea din primele randuri, te aventurai la coada care ducea la taraba cu mult-ravnitele bauturi. Aici mai stateai inca o ora cel putin. Daca erai norocos...

Am stat la o coada, pot sa spun... norocoasa. Pentru ca agaricii care vindeau, de fapt care iti luau banii de pe cardul incarcat mai devreme si iti dadeau de baut, se miscau in reluare. Lumea de la coada urla, se rasculase, era o adevarata razmerita. Pentru ca sutele de oameni care asteptau la coada in care ma aflam si eu erau lesinati de sete si organizatorii se miscau cu incetinitorul a inceput batalia.

Nu a trecut mult si cativa mai tupeisti au navalit direct peste vanzatori si i-au dat la o parte. Au scos toate sticlele din frigidere si multimea a navalit mai ceva ca la batalia de la Posada, mai ceva ca pensionarii care se inghesuie la pachet, mai ceva ca tacto-mare aia care dau din coate cand se deschide un magazin ce vinde tigai la reducere... Da fratilor, multimea a navalit peste taraba si a inceput sa-si ia sticle de apa si suc. Acolo ajunsese disperarea la Robbie.

Nu au trecut 3 minute de auto-servire ca in '89, cand lumea suparata a navalit si a dat foc la cartile comuniste, ca a aparut Jandarmeria. Care a insfacat cativa spectatori prinsi dincolo de tejghea si toata nebunia a incetat. Unii apucasera cateva sticle, altii nu. Inclusiv eu, care venisem la concert cu femeia si cu maica-mea, ambele lesinate de sete...

Si cum nu dobandisem nimic de baut, trebuia sa caut alte solutii. Concertul incepuse, dar eram atat de supt si mort de sete, incat uitasem de ce am venit. Ma pisam deja pe Robbie si pe al sau slagar "Let me entertain you" pe care il auzeam undeva in fundalul mintii mele suprasaturate de dorinta umezelii buzelor.

Dar eu eram cat de cat bine. Vedeam in jurul meu oameni bine imbracati, care probabil au platit 300-400 de lei pe bilet, care au uitat de orice urma de umanitate si demnitate, culegeau orice sticla de pe jos si o sugeau de ultimele picaturi lasate pe fund. Am vazut oameni lesinati la propriu, luati pe sus de cei de la SMURD si bagati la cort. Oare sa ma dau si eu lesinat e o solutie?

Am vazut o taraba care vindea carnati si hot-dog. Nu avea nimic de baut la vanzare. Dar l-am ginit pe ala care vindea ca bea dintr-o sticla. Pe ascuns, de parca ar fi facut o infractiune. M-am dus glont la el: - Tata, da-mi si mie un pahar cu apa, ca mor aici!

Omul mi-a raspuns ca daca imi da, vor vrea si altii. Mi-a dat, a fost baiat de treaba si imi cobor palaria in fata lui. Dar aceasta initiativa a fost observata si de altii care au venit ca un magnet la el si i-au golit toata sticla de apa...

Dar ce fac eu mai departe, ca trebuie sa ma intorc la femei cu apa, pana nu mor alea acolo in multime. Ma duc la standul VIP. Acolo unde au stat toate vedetele astea de scriu pe blogurile lor cum a fost la concert, fara sa aiba habar despre realitate. Puteai sa vezi lumea cum sta linistita la bar, mancare din belsug, bauturi la discretie, sampanie la rece, de parca era totul din alt film.

Ma duc la bodyguard sa-i dau 50 de lei spaga, sa-mi dea si mie 2 sticle de la bar, ca nu aveam bratara de intrare. Spre surprinderea mea, m-a refuzat, a zis ca aici nu e magazin. Am plecat cu gura uscata, privind la vedetele care se lafaiau in confort, la racoare si inconjurate de bauturi reci. Nu aveam ce sa fac, dar aici era ultima mea speranta...

Il vad pe un amic cum iese de la VIP. Sar pe el, de parca era maica-mea si nu o mai vazusem de 10 ani. Ii zic: - Coaie, mor aici, moare lumea pe capete, lesina astia pe asfalt de sete, nu gasesti nicaieri de baut!

Ma baga omul, ma duc la bar glont. Acolo, un barman imbracat elegant, papion, costum la linie, ma intreaba cu ce ma serveste. Ii zic ca vreau doua sticle de apa, nimic altceva. Omul scoate sticlele din frigider lejer, fara sa se grabeasca, vrea sa-mi dea si pahare, sterge sticlele de aburi, ma mai intreaba ce doresc, cum mi se pare concertul, daca totul e in regula... DA-MI IN PULA MEA STICLELE ALEA CA MOR AICI CU TINE DE GAT!

Insfac sticlele de parca se ascundea in ele antidotul celor mai crunte boli din lume si ies in multime. Le tin la piept, fac ochii mari, ma uit in toate partile, asa cum fac hotii aia din filme care ies din banca cu sacii plini de bani. Nu trec 5 secunde ca sunt luat in vizor de alti oameni la fel de disperati ca si mine. Unii ma intreaba de unde am sticlele, altii incep sa se roage de mine sa le dau o gura de apa, altii alearga dupa mine si altii ma prind din spate, simt maini pe mine din toate partile, de parca as fi intr-un film Zombie Apocalypse.

Fug, alerg, nu ma uit in spate. Eu cu sticlele mele de apa rece. Tot universul meu, scopul vietii, limitat la doua sticle de apa plata. Nu ma mai intereseaza nimic altceva. Nu mai stiu unde sunt si de ce am venit. Ma pis pe el de concert si de Robbie, vreau acasa.

6 Raspunsuri la Concertul lui Robbie Williams, sau cum sa vizitezi Somalia fara sa vrei

  1. Cel mai tare articol :) )

  2. cristina (anonim)

    foaaaaaaaaaaarte tare! n-am fost la concert, ca nu e genul meu, iar acum, dupa ce-ai scris, nu pot decat sa ma felicit. bai, in ce tara traim????

  3. cata realitate. nu am fost la concert da pot sa-mi inchipui. Am fost la fortza Zu si nu ma mai duc in viata mea la vreun concert de anvergura. daca nu stai in fata sau la vip esti doar un alt fraier platitor si nimic mai mult...mori de cald, de sete, respiri aerul din gura-n gura cu toti de langa tine, de parca ai face respiratie artificiala cu multimea. Mai mare chinul decat distractia. Frumos articol. Bravo!

  4. cata realitate. nu am fost la concert da pot sa-mi inchipui. Am fost la fortza Zu si nu ma mai duc in viata mea la vreun concert de anvergura. daca nu stai in fata sau la vip esti doar un alt fraier platitor si nimic mai mult...mori de cald, de sete, respiri aerul din gura-n gura cu toti de langa tine, de parca ai face respiratie artificiala cu multimea. Mai mare chinul decat distractia. Frumos articol. Bravo!

  5. Cine dreaq te-a pus sa te duci la concert? Uite ca eu nu ma mai duc la concerte ca apoi sa ma pling pe blog ca a fost naspa.

  6. felicitari... masokism romanesc.... tipic...

Lasă un răspuns

Login pentru a posta cu utilizatorul 4Tuning.

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>