Numai aripile ii lipsesc. In rest, absolut totul de pe acest Plymouth din '39 provine de la un avion sau altul

Ce au in comun industria aeronautica si cea auto? Exceptand faptul ca impart cateva tehnologii si materiale, absolut nimic. Desi, cu putina indulgenta, i-am putea include aici si pe fratii Adam si Eric Corns cu al lor Plymouth din 1939.

Automobilul cu pricina reprezinta hibridul perfect intre un avion si o masina, sub clasica sa caroserie de camioneta facandu-si acum veacul un motor radial de vreo 300 de cai putere - preluat de la un hidroavion din anii '50. Nimic incitant pentru vremurile in care traim, dar mai mult decat suficient daca nu cumva planuiesti sa dobori cine stie ce recorduri de viteza ori acceleratie.

Dupa cum iti pot imagina, montarea unitatii in cauza a fost un adevarat calvar, insa atunci cand familia ta detine un cimitir de masini, ei bine... incepi incet-incet sa dezbraci metalul de absolut fiecare secret pe care acesta il are.

La fel de problematica a fost si maritarea cutiei de viteze cu propulsorul de avion, cele mai multe dintre componente necesitand inclusiv putina ingeniozitate. Dupa diverse calcule si incercari practice, raspunsul a iesit la iveala, iar totul functioneaza acum ca la carte - cu transmisia automata Turbo 400 avand impresia ca lucreaza alaturi de o motorizare Chevy.

In ceea ce priveste partea estetica, aspectul metalului topit si ramas nevopsit ne trimite cu gandul la seria Mad Max, pe cand interiorul cu ale sale scaune, comenzi si comutatoare ne face sa ne simtim exact ca in cockpitul unui avion.

Cum a pornit totul? Familia Corns are de cand se stie o pasiune pentru industria aeronautica, pe care a decis sa o combine cu cea pentru masini dupa ce Adam, fiul lor cel mai mic, era sa-si piarda viata la varsta de numai 13 ani - in urma unui accident la bordul unui avion de acrobatie. Si bine a facut cu aceasta imperechere, astfel luand nastere un Plymouth tinut la pamant... doar de lipsa aripilor.