Pe tocuri la volan: Fa cum zice popa, nu baiatul popii

Pardon, era chiar in ultimul bloc din Antiaeriana, ca dupa aia incepeau casele si hop, te trezeai in Alexandria. Plateam 450 de euro pentru doua camere amarate, in care stateam inghesuite mai ceva ca la camin (da' macar nu imparteam baia cu alti 100 de oameni, ce sa zic).

N-aveam termopane si suiera vantul pe la toate incheieturile cand ti-era lumea mai draga, n-aveam masina de spalat si ne duceam care cum puteam pe la rude si prieteni sa ne spalam toalele in weekend si n-aveam nici aspirator pentru mocheta aia infecta. Luam tot cu imprumut in fiecare saptamana si suplimentam cu matura si cu peria de cate ori era nevoie.

Asa ca prin ianuarie, cand au inceput sa scada cat de cat preturile, am inceput sa ne cautam ceva mai decent. Mare le-a fost mirarea parintilor cand le-am dat vestea ca ne vom muta intr-o casa parohiala. Trei camere, masina de spalat, geamuri solide, tot ce trebuie - plus super zona, chiar unde incepuse sa se construiasca Podul Basarab. 350 de euro impartiti la 5 si o camera in plus fata de locatia precedenta nu era de colo, basca mai aveam si metroul la doi pasi.

Decalogul proprietarului

Preotul, in afara faptului c-ar fi pus si el ceva bani deoparte pentru copii prin inchirieri ilegale, era ca painea lui Dumnezeu: intelegator si rabdator cu plata facturilor, darnic la toate sarbatorile si praznicele si protector cu noi toate.

Ne mai tinea cate-o predica din cand in cand, dar doar cand se plangeau vecinii de galagie. Amu' nu va imaginati ca tineam noi orgii in casa parohiala, sub bataia in surdina a clopotelor. Nu, noi eram complet nevinovate. Singura noastra vina era, de fapt, ca mai plecam in grup acasa si ii lasam cheile de la casa lui fiu-sau, care avea grija de cele mai multe ori sa le ofere adevarate simfonii vecinilor.

Noi ne imaginam ca da chermeze sau asa ceva, caci pentru "combinatii" se lauda c-ar folosi masina, un Citroen C4 cu plafon panoramic. Romantic, ne-am zis noi, sa vezi stelele in timp ce dai din fund ca un animal.

Sa nu preacurvesti

Abia dupa cateva luni ne-am dat seama ca stimabilul folosea locuinta noastra pentru cele mai deplasate orgii. Venise-n vizita sa-i platim factura de net, ca nu venea pe adresa noastra si nici nu ne dadeam in vant dupa treburi de-astea administrative de oameni mari, si si-a lasat telefonul pe masa.

Era un Nokia d-ala cu camera de 3 MP, habar n-am modelul, oricum smecherut pe vremea aia. S-a dus in bucatarie sa fumeze o tigara si l-a uitat acolo. Suna. Una dintre noi (nu eu), mai curioasa de fel, da sa se uite pe ecran. Soc si groaza, in dreptul numelui "Liana" aparea o poza cu o tipa blonda, tolanita-n costumul Evei pe canapeaua noastra. Mica poza, ce-i drept, dar am recunoscut dungile alea maro obosite de canapele ieftine.

"Radu, de ce e asta-n pasarica goala pe canapeaua pe care dorm eu?", il intreaba asta, nervoasa.
"Ah, am fost cu ea pe-aici de Paste, cand erati voi la Motru"
"A, da? Si-ai apucat sa faci si poze? Ceapa ma-tii de curvar!"
"Asta nu-i nimic, stati sa v-arat mai multe", zice, si intra in galeria telefonului.

Ba baiatule, ce am vazut acolo n-am vazut nici pe red tube. Sau nu vazusem pana atunci, cel putin. Golden showers in cabina noastra de dus, ponyplay in bucatarie, anal, pseudonecrofilie si banalul BDSM in toate camerele, cu tipe cand blonde, cand brunete, cand roscate - cert e ca erau mereu altele. Desigur, tanarul s-a asigurat ca nu se vede nici un pixel din "bijuteriile" lui in filmari, dar decorul spunea totul: se-ntampla la noi "acasa", de cate ori plecam din Bucuresti.

Ferice de cei cu casa curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu

Ingretosate pana la limita cu boratul, ne-am uitat in jurul nostru sa gasim vreun semn al minunatiilor intamplate acolo. Ce-i drept, de cate ori ne intorceam de-acasa, era curatenie luna, dar nu ne-am fi gandit ca sexul e motivul.

Am asteptat sa plece si ne-am incurajat ca poate-o fi dezinfectat masa din bucatarie dupa ce si-au pus toate pipitele fundul pe ea, ca de lenjerii era litera de lege ca le schimba / spala dupa fiecare vizita. Dupa asta, ne-am propus sa plecam pe rand acasa si sa nu-i mai dam cheia niciodata. Lasa, ca orificiile-s la fel de largi si-n Citroen!

PS: Stiu ca n-are nici o treaba cu masinile, dar poate vi se pare amuzant. Aveti povesti similare?

Sinziana Patru