Pe tocuri la volan: Pleci la drum, dar stii cu cine?

Poti sa spui "nu" unui Hyundai nou (nu cred c-avea nici 10.000 km la bord), cand tie iti fierbe apa la motor daca nu opresti din suta-n suta de kilometri? Nu prea poti. Nu eram noi cei mai buni prieteni, dar nici suficient de dusmani pentru a ne taia gaturile unul celuilalt.

Seful e ala care face regulile

Am facut bagajele de joi, m-am carat cu ele la birou vineri dimineata si am asteptat... si am tot asteptat sa se termine odata acel program si s-o zbughim. La sase fix s-a ridicat in picioare, si-a luat si el rucsacul in spate si a avut grija sa ma anunte ca la intoarcere trecem si pana la Paltinis, ca vrea el sa faca rezervare la nu stiu ce vila pe-acolo tamaaan pentru Revelion.

N-am zis nimic, desi incepusem deja sa-mi imaginez cum va fi drumul si nu suna prea bine. Nu cunosteam masina, mai era si benzinara si eu am avut intotdeauna un crush pentru diesel, iar traseul se anunta mult mai lung decat stabiliseram initial. Ei, nu-i nimic, mi-am zis, macar deconteaza benzina pe firma si ies mai ieftin, tot e ceva. Plus ca nu merg singura si-s asigurata ca nu adorm la volan. Imbarcarea!

Regula 1 a sofatului cu copilot: fa-l sa taca!

Seful meu n-avea permis. Nici acum nu sunt convinsa c-ar fi intrat in posesia unuia, desi inca se chinuia cu un instructor cand mi-am dat eu demisia, acum 3 ani. Dar, ca orice socialist care se respecta, avea pareri cu privire la condus.

Si iac-asa mi-am petrecut eu ore bune langa un habarnist care o tinea intr-una cu "vezi ca vine unu' din fata", "vezi ca vine unu' din spate", "vezi ca-i rosu", "vezi c-ai franat prea brusc", "incetineste" si asa mai departe. Lupul moralist le stia bine cu teoria, dupa cum sustinea, dar nu avea curaj sa se urce la volan. Si ulterior a demonstrat ca nu are curaj sa se urce nici in dreapta, daca nu e vorba despre dreapta trenului.

La dus am mers pe Craiova: autostrada, tac-pac, Pitesti, Craiova, Filiasi, Strehaia, Motru. Pentru ca eram atent supravegheata de omul cu tigara vesnic aprinsa care-mi platea salariul, am respectat toate limitarile de viteza si nu le-am depasit cu nici macar 1 km/h, ca prea se uita la semne si macar cifrele stia sa le desluseasca. A fost cel mai lung drum pana acasa, daca-l consideram exceptie pe cel de intoarcere.

Desigur, la intoarcere am mers pe traseul Targu Jiu - Valcea - Sibiu, ca doar trebuia s-ajungem la Paltinis. Eu nu le am cu orientarea neam, iar drumul ala imi era complet strain si o adevarata enigma pentru cei doi neuroni ai mei destinati orientarii care abia - abia fac sinapsa sa-mi sugereze care-i stanga si care-i dreapta.

I-am zis ca nu stiu drumul si c-ar face bine sa se uite si el pe GPS-ul ala, ca nu-l avem degeaba. Mare IT-ist si mare caracter, si-a scos iPadul din geanta si-a zis ca-i mai bun ala. Eu zic doar ca-i mai intuitiv meniul, dar fie. Si il tinea in brate - ca unde naiba sa pui ditai tablia pe bord?, si ma ghida el... asa ca ne-am invartit in cerc de cateva ori prin Sibiu si-am mai ars niste gaz aiurea, in afara de nervii mei.

De la Paltinis inapoi spre Bucuresti as zice ca ne-am descurcat datorita mie, ca m-am uitat la indicatoare si-am indraznit sa-l contrazic de cateva ori, cu riscul unei demisii fortate.

Prostu' nu e prost destul pana nu e si fudul

Revedere la birou, luni la prima ora; sefu' se plangea la colegi de prestatia mea soferistica, de vitezele ametitoare pe care indraznesc sa le ating (not), de faptul ca a durat prea mult drumul (mvai, ce paradox!), de cate si mai cate, ca nici nu le mai stiu.

Colac peste pupaza, mi-a lasat pe birou bonul de la benzinarie si un post-it alaturi: "Facem jumi - juma, ca a fost si interesul meu sa ajung". Boss, serios?! Nu c-as fi vreo piscotara, dar ca idee, cand rogi un om sa-ti faca un favor, nu-i ceri si bani pentru asta. Ca mergeam bine, merci cu masina mea si plateam tot atat, fara ocolul la Paltinis si cu cativa litri in minus.

Voi pe cine luati in dreapta cand porniti la drum?

Sinziana Patru