Masina Groazei - Episodul 1

"Am avut un urs 2.5 cu evacuare sport, jante Borbet, autoblocant, supermegascula de diferential ... ce sa mai, cuvintele sunt de prisos. Avea numere de Timisoara, LAA mai exact. Mi-aduc aminte de parca ar fi fost ieri... Cand mergeam cu el pe strada intorcea toata lumea capul, gagicile isi rupeau paru' din cap numai ca sa-mi afle numarul de telefon, mergeam la curse, la legale, ilegale, in nicio vineri nu am lipsit de la intalnirea cu baietii.

Acum, masina avea o singura problema. Ma rog, nu o problema in adevaratul sens al cuvantului, ci doar ca era pe serii, adica avea seriile dubioase. Daca ma gandesc mai bine in acte era 1.6. Panica! Si proprietarul de drept ghici cine era! Dumnezeu!!! De ce? Pentru ca era pe o Parohie, o Manastire de undeva din Banat ... Cine si-ar fi dat seama ca si preotii sunt drifteri?!"

(Claudiu, Suceava)

"Treaba se intampla cam acum 5 ani. Eram inca in liceu, printr-a 12-a parca, si, la acea vreme, cuplata cu un mai mare cu doi ani decat mine. Sa-i zicem Razvan. Ei bine, si acest Razvan tot imprumuta de la ai lui masina, o Honda CRX greu incercata de vreme. Treaba asta se intampla mai ales in weekend. Eu, ce sa zic? Nu aveam permis, preferam oricand taxiul in detrimentul senzatiilor tari in viraje. Mai ales ca aflasem ca franele nu sunt atat de sanatoase pe cat ar fi trebuit.

Dar sa trecem direct la subiect. Intr-o seara vine Razvan sa ma ia de acasa. Totul perfect, cer senin, cred ca era candva inainte de Paste daca nu ma insel. Totul anunta o dupa amiaza pe cinste. Trebuia sa ne intalnim cu niste prieteni, sa mergem la un picnic in padurea de langa oras. Tineri, fara griji si cu mult chef de ... viata! A fost intr-adevar o dupa amiaza reusita, insa nu din acest punct de vedere.

Pe la jumatatea drumului am observat ca lui Razvan incep sa-i tremure mainile. Nu aveam viteza mare, cam 80 km/h daca-mi amintesc bine, fiind weekend era cam aglomerat. Il intreb, calma, ce s-a intamplat. Nu raspunde nimic, dar il vad cum brusc se apleaca spre pedale si inghet instant. SE BLOCASE PEDALA DE ACCELERATIE!

Cu o mana pe claxon si una fluturand agitata prin aer - asta pe un fundal sonor de exceptie! l-am "incurajat" sa apese 4!*?2%$&! pe frana ca ne infingem in primul copac de pe marginea drumului. Totul a durat maxim 2 minute, timp in care masina o luase razna, trepida din toate incheieturile, iar atmosfera devenise de nesuportat. Dar nu neaparat din cauza emotiilor ...

Nu s-a intamplat nimic, pana la urma. Cum ar spune englezii, "The Day was saved", dar nu acelasi lucru s-a putut spune despre pantalonii lui Razvan. Si despre mirosul din masina ... de nedesceris. Nu stiu nici pana in ziua de astazi cum au reactionat ai lui, noi am ramas prieteni o perioada, dupa care Razvan si ai lui s-au mutat in alt oras. Inca ma intreb daca a trecut peste rusine - noi inca ne mai distram cand ne amintim!"

(Andreea, Targoviste)

"A trecut cam un an de atunci. 1 mai, soare, mare, gagici ... vis! Singura problema: finantele. Viata unui student nu e intotdeauna usoara, iar ca sa apuci sa faci economii ... sa fim seriosi. Abia reusisem sa strangem cureaua pentru cateva zile de distractie la mare cand ne-am hotarat sa plecam. Noi, trei insi pusi pe fapte mari. 1 mai a picat intr-o vineri, dar noi am hotarat sa ne punem de joi pe drum. Cum? Traiasca Sfantul Autostop!

Zis si facut. Dup-amiaza, dupa ce ne-am aruncat in rucsac cateva tricouri de schimb - cele mai bune, se-ntelege, am purces spre iesirea spre autostrada, chiar inainte de Rondul ala. Echipati cu un semi-poster "VAMA VECHE" - nu, nu il sustineam pe Tudor Chirila, nici nu dam pe afara de romantism,, vroiam doar un "suflet pereche" pentru macar cateva zile, sa simti ca e vacanta si ca nu-ti ia nimeni telefonu' la puricat dupa o saptamana, ne-am postat ca trei cavaleri la marginea soselei.

A trecut o masina, au trecut doua, au trecut zece ... "Frate, nu opreste niciunu'! Hai sa mergem la autogara, ceva, stam aici si ne uscam ca rosiile in suc propriu", zice Vlad, cel mai "veteran" intr-ale autostopului. Eu am insistat sa mai stam 15 minute, macar, dupa care sa apelam la varianta "mai putini bani de distractie".

Timpu' a trecut relativ repede, iar cand eram pe punctul de a pleca auzim scartaitul unor frane. Oprise o dubita. "Hai, ba, urcati?" a fost tot ce a fost nevoie sa auzim. Si urcati am fost ... noi trei, intre 5 capre si 3 oi! Concluzia? Mirosul de ovine poate dauna grav starii de spirit, dar mai ales combinatiilor de la mare"

(Ionut, Bucuresti)

Spune drept, nu te-ai intersectat niciodata cu Masina Groazei? Daca te regasesti in pielea personajelor de mai sus si ai la randul tau de impartasit intamplari memorabile - placute sau mai putin placute, cu care te lauzi, trimite-ne povestea la office@4tuning.ro si te facem celebru!

*In fiecare saptamana vor fi publicate, prin sondaj, cate trei povestiri.