Frenezia anvelopelor de iarna: ce are de oferit un cauciuc scump fata de unul ieftin?

De ce sa dau 520 de lei pe o anvelopa MICHELIN, cand aceeasi dimensiune de 215 60 R16 costa numai 210 lei de la un producator necunoscut? Aceasta intrebare este vesnic pe buzele soferilor care trebuie sa-si cumpere un set de anvelope, de cand piata a fost inundata de producatori de pneuri noi, dar no-name. De ce sa dau un pret dublu pe niste cauciucuri, nu cumva platesc doar brandul? Merita sa investesc in niste anvelope noi premium?

Profil propriu

Brandurile de renume in domeniul anvelopelor realizeaza un cauciuc de la zero. Adica fac niste studii ca sa vada ce isi doresc soferii, daca e vorba de aderenta pe carosabil uscat, umed, longevitate, economie de carburant si asa mai departe, dupa care o echipa de ingineri in halate albe se pun pe realizat anvelopa de la zero. Ei "nascocesc" o suprafata de rulare, un profil, complet nou, mai bun ca cel al generatiei anterioare de anvelopa cu acelasi nume, care sa ofere niste calitati superioare. Asa se face ca o anvelopa, de exemplu gama de iarna Alpin, aflata acum la generatia cu numarul 6 in curtea celor de la Michelin, are un profil complet noua fata de generatia cu numarul 5.

Anvelopele no-name care au inundat piata romaneasca aleg calea cea mai usoara. Nu se sinchisesc sa dezvolte un profil nou ci pur si simplu fura un profil dezvoltat de un producator mare. Eventual, fac cateva modificari minore ca sa nu fie 100% identic, dupa care au terminat cauciucul.

Conceptie dezvoltata

Nu doar profilul este nou la o anvelopa de calitate. O echipa uriasa de ingineri lucreaza la designul peretilor laterali, la sarcinile pe care trebuie sa le sustina o anvelopa, dar mai ales la compozitia materialelor. Un pneu nou este realizat de la 0, de la un nume, transformandu-se abia dupa cativa ani intr-o anvelopa pusa la vanzare. Fiecare strat al unei anvelope, fiecare compozitie care compune anvelopa finala, este atent conceputa astfel incat produsul final sa raspunda unui anumit scop. Nu degeaba, anvelopele de iarna produse de Michelin, de exemplu, sunt total diferite, atat la design, conceptie, materiale, cat si la specificatii, fata de o anvelopa de vara.

Firmele no-name producatoare de anvelope aleg si aici calea cea mai usoara. Nu fac diferente intre pneurile de iarna si cele de vara, nici la constructie, nici la materiale. Ci doar la suprafata de rulare si la inscriptia de pe peretii laterali. Nu investesc timp si testari in a verifica daca un pneu de vara trebuie sa fie mai tare sau mai moale ca unul de iarna. Anvelopele no-name sunt toate la fel, de unde si performantele catastrofale la testele realizate de autoritati in domeniu.

Testare indelungata

O foarte mare parte din banii pe care ii platesti pe o anvelopa de calitate se duc in testari. Inainte sa lanseze o anvelopa pe piata, Michelin, unul din cele mai cunoscute branduri din lume, o testeaza milioane si milioane de kilometri. Si o testeaza in 3 moduri: in laborator, simuland conditiile reale, pe automobile direct pe sosele in diferite situatii de trafic si carosabil, dar si pe automobilele unor voluntari, in conditii 100% reale de zi cu zi. Testele sunt urmate de modificari, ajustari, iar asta inseamna zeci de mii de cauciucuri investite doar in testare. Totul, pentru ca dupa atatea teste care dureaza ani in sir, sa fie scos pe piata produsul finit ce raspunde la toate nevoile clientului, fara compromisuri.

Anvelopele no-name, asa cum ai ghicit, nu sunt testate niciun metru. Pentru ca au designul "imprumutat" de la alti producatori, iar procesul de fabricatie se face pe repede inainte, fara discriminari intre tipuri de cauciuc, dar si pentru ca pretul conteaza cel mai mult si trebuie pastrat cat mai jos, anvelopa de la brandurile dubioase ajunge pe automobile fara sa fie testata. Asa ca nu se stie cum franeaza, ce aderenta are, ce longevitate are.

Materiale de calitate

In dezvoltarea unui singur tip de anvelopa sunt folosite cateva sute de ingrediente diferite, in cazul celor de calitate. Pentru a asigura ca sunt rezolvate toate nevoile unui sofer de la un cauciuc premium. Omul vrea sa se asigure ca primeste ceva de banii pe care ii da, asa ca producatorul ii ofera aderenta pe orice suprafata, putere de franare superioara, stabilitate, zgomot redus, economie de carburant la mers dar si o durata de viata lunga a anvelopei. Sunt producatori care au dus totul si mai departe. Michelin ofera acum, prin intermediul anvelopei MICHELIN Alpin 6, un lucru inedit: datorita materialelor folosite, anvelopa isi pastreaza proprietatile de aderenta chiar si dupa ce se uzeaza. Adica compozitia anvelopei si materialele de ultima generatie nu permit ca pneul, cand scade profilul de la 8 la 5 centimetri, sa fie mai putin performant.

Cauciucurile de la branduri necunoscute sunt interesate numai si numai de economia de bani. Asta inseamna ca vor folosi doar cele mai ieftine materiale de pe piata pentru constructia unei anvelope. Iar asta va simti direct clientul, care isi va da seama ca anvelopa ieftina nu franeaza bine, nu are aderenta, ca scartaie in viraje chiar si cand e noua, ca se va intari dupa doar 1 an de utilizare si ca se mananca extrem de repede. In general, materialele ieftine fac ca pneul sa aiba o longevitate scazuta. Daca un cauciuc de calitate rezista si 5-6 ani fara probleme, un cauciuc ieftin va ramane fara o suprafata de rulare sigura in doar 2 ani.

Fabrica tehnologica

Brandurile cunoscute investesc in fiecare an milioane de Euro in uzinele si fabricile in care construiesc anvelope. Investesc in linii de fabricatie de ultima generatie, in roboti, in metode mai bune de matritare si in automatizare. Totul, pentru ca procesul de fabricatie sa fie lipsit de erori si de defecte ale produsului final.

La polul opus, uzinele asiatice in care se fabrica majoritatea anvelopelor no-name sunt ceva mai primitive. Acolo mana de lucru omeneasca este inca la putere, defectele de fabricatie sunt cu nemiluita, procesul de construire la cald este mai rapid si mai putin eficient si asa mai departe. Este normal ca niste uzine care vand anvelope extrem de ieftine nu isi permit investitii in automatizare si in linii de asamblare de ultima generatie, iar produsele realizate sunt pe masura.

Personal calificat

Constructorii mari de anvelope angajeaza numai personal calificat. O mica parte din pretul pe care tu il dai pe niste cauciucuri scumpe se duce in pregatirea si in trainingul angajatilor. Acestia sunt platiti bine, sunt mereu trimisi la cursuri de perfectionare si sunt stimulati sa avanseze si sa invete lucruri noi. Din fericire, Romania este o tara care sta bine pe partea productiei de anvelope, aici fiind 3 mari producatori care si-au deschis fabrici si in care lucreaza mii de romani.

Anvelopele no-name care se vand foarte ieftin au si ele povestea lor. Evident, sunt construite in fabrici in care lucreaza mana de lucru ieftina, necalificata si slab pregatita. Nu e de mirare ca multe pneuri au defecte de fabricatie, fie ca sunt dezechilibrate de noi, fie ca pierd aer sau ca la peste 150 km/h suprafata de rulare prost lipita incepe sa se dezlipeasca. Este insa normal, deoarece nu ai ce pretentii sa ceri de la niste oameni slab pregatiti si prost platiti.

Controlul calitatii

Fabricile de anvelope care produc produse de calitate mai pun accent pe ceva: controlul calitatii. Fiecare anvelopa este testata de defecte la iesirea din fabrica, adica sa nu piarda aer, sa nu fie dezechilibrata, sa nu aiba deformari si sa aiba profilul complet. Orice cauciuc gasit cu defecte este retras de pe linia de productie si reciclat, fara sa existe conceptia "Lasa, ca merge si asa". Exista insa si niste linii speciale dotate cu zeci de camere video, toate legate la un soft inteligent, care masoara anvelopa din toate punctele de vedere ca sa se asigure ca este conform cu standardul, exista senzori care masoara grosimea materialului in mai multe puncte, totul avand loc in doar cateva secunde. Practic, sunt luate masuri exceptionale pentru a se verifica nivelul de calitate si standardul fiecarui cauciuc care iese din fabrica.

Asa cum ai ghicit, anvelopele no-name nu au parte de asa ceva. Ies de pe usa fabricii cum au iesit din matrita, fara verificari, fara ca cineva sa arunce un ochi asupra lor. Poate doar anvelopele cu defecte vizibile serioase sa fie identificate si retrimise la reciclare, cum ar fi o anvelopa ovala, una careia ii lipsesc blocuri din suprafata de rulare, una care are galme pe peretele lateral. Insa majoritatea trec nestingherite oceanul si ajung la clientii care nu banuiesc nimic. Dupa care isi dau seama ca pierd aer, ca volanul vibreaza, ca nu franeaza cum trebuie sau ca sunt extrem de zgomotoase.

Cam astea sunt o parte din diferentele intre o anvelopa scumpa si una ieftina. De asta pentru una platesti 200 de lei si pentru alta platesti dublu. De asta un cauciuc produs de o firma cunoscuta, precum Michelin, Continental, Bridgestone sau Pirelli costa cat costa, in timp ce gasesti aceeasi dimensiune si mult mai ieftin. Mai departe, ramane la alegerea fiecaruia ce face. Dar atunci cand e vorba de siguranta noastra la volan, pretul trebuie sa fie ultimul criteriu.