Amintirea comunismului: Crezi ca acum e rau? Cum era sa fii sofer inainte de 1989

5 ani de asteptare pentru o Dacie

Ceausescu s-a hotarat sa achite datoria externa a Romaniei de 30.000.000.000 de dolari in vreo 14 ani, asa ca intre 1975 - 1989, populatia a trecut printr-o saracire controlata. Ce-i drept, dictatorul a platit toti banii si in '89 Romania nu mai avea datorii externe. Insa asta a venit cu un pret. De exemplu, majoritatea Daciilor fabricate plecau la export iar cele pentru piata interna erau foarte putine. Se faceau liste de asteptare la IDMS, Intreprinderea de Distributie a Materialelor Sportive si, daca nu dadeai spaga, asteptai dupa masina si 1 an de zile. Dar la acea vreme relatiile si spaga erau la putere si iti puteai lua Dacia mult visata in doar cateva zile, platind aproape dublu.

ARO, marca obtinuta numai cu aprobare de la Partid

Daca la Dacie si Oltcit mai puteai spera cu relatiile, la "SUV"-ul vremii produs la uzina de la Campulung, ARO, nu indraznea nimeni sa viseze. Era considerata masina premium, de lux, cam cum este acum o editie limitata de Bugatti Chiron. Numai elitele si membrii de partid isi permiteau un ARO 10, iar ARO din seria 240 era cam ca un Maybach in zilele noastre. Trebuia sa dai multe spagi in stanga si in dreapta, dar la final, tot la partid ajungeai ca sa dai dreptul si sa primesti aprobarea. Din acelasi motiv: foarte greu scoteau automobile de la export ca sa le vanda romanilor.

Volga, limuzina suprema

Prin lege scrisa, ca cetatean de rand, era ilegal sa detii un autoturism rusesc Volga. Era considerata masina de export premium si numai membrii de onoare ai partidului, membrii de comitet si inalte oficialitati aveau un asemenea model. Insa Volga avea si Securitatea si Militia. De ce era interzisa aceasta masina? Deoarece era puternica si le era frica sa nu cumva sa aiba cineva automobile mai rapide ca cele oficiale.

40 de litri/luna, ratia de masina

Nu doar masinile plecau la export, ci si petrolul scos din pamant romanesc, petrol care, acum, apartine strainilor multumita PSD-ului. Asa ca, pentru a exporta cat mai mult, Ceausescu a rationalizat carburantul, iar soferii primeau legal, pe caiet, numai 40 de litri in fiecare luna la Bucuresti si 17 litri in provincie. Insa pe atunci masinile erau cu carburatie si consumau destul de mult, ceea ce limita optiunile soferului. Cine nu dadea spaga ca sa ia benzina la negru, trebuia sa economiseasca lunar cate 5 litri pentru o excursie la munte sau la mare la sfarsit de an.

Daca circulati singur, Militia te obliga sa umpli masina

Chiar daca multi aveau masini, putini le foloseau. In schimb, se utiliza ITB-ul care era supraaglomerat si era jale. Daca indrazneai sa conduci masina si erai singur, Militia te tragea pe dreapta si te obliga sa iei cu tine inca 4 oameni din statia de autobuz. Aceasta metoda de "ia-ma nene" cu japca a durat insa cativa ani, deoarece s-au inregistrat multe atacuri asupra soferilor, cand politistii puneau in masina lui diverse persoane dubioase.

Benzina statului era vopsita in rosu

Din cauza furturilor numeroase ale angajatilor statului, fie din autobuze, camioane sau TAXI-uri, la un moment dat tot carburantul care se baga in automobilele de stat a fost vopsit in rosu. Militia te putea opri in trafic, aleatoriu, si putea sa-ti verifice carburantul din rezervor. Iar daca era rosu, atunci sigur ajungeai la sectie si erai acuzat de furt.

Benzina la canistra, ilegala

La benzinarii se faceau cozi uriase, la care soferii impingeau masinile ca sa nu porneasca motorul. Stateai si cate 4-5 ore intr-o zi obisnuita ca sa pui benzina. Dar printre ei erau si persoane care nu foloseau masina, ci strangeau benzina in canistre ca sa o vanda la negru. Cine era prins ca detine canistre pline cu benzina, era arestat. De exemplu, un individ a fost prins cu 40 de canistre, pentru ca avea blat si la o benzinarie, pe langa cea pe card, facandu-se un mare tam-tam la televizor si acuzat ca inamic al statului pentru ca face provizii ilegale.

Circulai doar in zilele cu sot

Ca sa faca si mai mare economie la benzina, Ceausescu a impus din 1985 ca automobilele care au la numarul de inmatriculare prima cifra para sa circule doar in zilele pare, iar cele cu cifra impara sa circule doar in zilele impare. Deci daca aveai la numar 34-B-5488 circulai o zi da, o zi nu. Daca erai prins cu numar par ca circuli in zi impara, amenda mare si probleme cu Militia. Asta a dus, evident, la dezvoltarea unei practici amuzante: multi soferi aveau numere false, atat cu numar par, cat si cu numar impar, ca sa circule oricand. Partea buna este ca in zilele de sarbatoare circula toata lumea.

Iti faceai singur piesele auto

Piesele de rezerva pentru masina erau extrem de scumpe. Si majoritatea nici nu erau disponibile noi pe piata. Asa ca multi au invatat sa-si confectioneze singuri diverse piese. De exemplu, isi bateau singuri ferodo-uri pe ambreiaj si-l faceau ca nou. Unii inventasera o metoda inedita de a fabrica placute de frana: lipeau pe o bucata de otel niste ferodo-uri de tanc, furate din depozite militare. Le taiau pe forma si le lipeau cu dresuri de dama. La caldura mare, dresul se topea si forma un adeziv puternic intre otel si ferodo. Se mai fabricau filtre de ulei artizanale, pistoane, seturi de motor, suruburi si asa mai departe.

Masina straina, doar pentru vedete

Si inainte de '89 erau automobile straine pe strazile din Romania. De exemplu, Nicu Ceausescu, fiul dictatorului, avea mai multe Mercedes-Benz si un Ford Mustang. Vedetele obisnuite de cinema sau teatru aveau automobile straine, erau bine vazute si respectate. Conduceau chiar si modele americane de Lincoln sau Ford, insa majoritatea aveau Fiat 1500, Lada 1500 sau Wartburg. La acea vreme trebuie stiut ca nu existau dealeri de autoturisme straine in Romania, ci masinile erau aduse de afara pe comanda speciala, cu aprobari de la cei de sus. Si numai vedetele aveau acces la ele.