La anul pe vremea asta este posibil sa avem un nou record de viteza la sol. Si nu orice record, ci unul parca scos din filmele SF. O masina condusa de un om vrea sa atinga 1600 km/h. Iata cateva imagini exclusive cu acest proiect inedit.
O racheta, un avion de vanatoare sau o masina? Se pare ca, oficial, este o masina. Bloodhound SSC este masina care va incerca doborarea recordului de viteza la sol anul viitor cu ajutorul unor motoare care produc un total de 123.000 de cai putere. Pilot va fi Andy Green, cel care detine in prezent recordul de viteza pe pamant, cu proiectul Thrust SSC care a atins viteze supersonice.
O parte din motorul cu reactie EJ200 care de obicei se regaseste pe avioanele de vanatoare Typhoon va impinge masina Bloodhound pana la o viteza de 956 km/h, moment in care rachetele vor porni ca sa atinga o viteza maxima de 1600 km/h.
Aceasta este caroseria principala. Este realizata din titan si este confectionata din mai multe panouri legate intre ele cu 11.000 de nituri speciale.
La viteza maxima, masina va parcurge distanta de 1600 de metri in 3,6 secunde sau distanta a 3 terenuri de fotbal intr-o secunda. Cu alte cuvinte, daca clipesti, o ratezi. Atat de repede va merge!
La mansa masinii hiper-sonice se va afla comandorul RAF Andy Green. El detine si in prezent recordul mondial de viteza la sol cu proiectul Thrust SSC si a fost prima persoana care a reusit sa depaseasca viteza sunetului cu o masina. Ma rog, e mult spus masina...
Cockpitul masinii este plin de monitoare. Sunt si cateva butoane cu ajutorul carora Andy Green va realiza etapele de acceleratie si franare. Insa putine lucruri sunt ce pot fi facute in caz de urgenta majora la o viteza atat de mare...
Volanul este realizat prin tehnologia de printare 3D in titan. Si este special facut pentru mainile pilotului, astfel incat sa se bucure de o aderenta buna.
Asa arata partea de evacuare e motorului de avion Rolls-Royce. Are o putere de 20,250 lbf, ceea ce se traduce in aproximativ 20.000 de cai putere. O nimica toata fata de ceea ce ofera motoarele de racheta care vor impinge masina la viteza de top.
Andy Green poate face manual cateva operatiuni, dar numai la o anumita viteza. De exemplu, in caz ca unele sisteme cedeaza, poate lansa manual o parasuta care sa franeze masina si sa o stabilizeze.
Sasiul masinii este realizat din putine piese din aluminiu. Acestea sunt construite prin strunjirea unui singur bloc de aluminiu. Mai exact, inginerii au ales ca masina sa fie construita din cat mai putine piese, astfel incat sa existe un minimum de locuri in care pot exista sanse de fisuri.
Luminita de la capatul tunelului este exact vederea pe care o va avea pilotul cand va merge cu aceasta masina. Adica mai nimic. Si probabil ca nici nu va urmari ce se intampla in fata lui prin parbriz, totul fiind controlat de computere, iar Andy Green monitorizand permanent ecranele de la bord.
Nava spatiala? Chiar mai complicat decat atat. Fiecare arcada de ranforsare a caroseriei este tot realizata dintr-o singura bucata din aluminiu. Nu prin turnare ci prin strunjirea computerizata 3D.
In partea de sus se va afla motorul de avion, dar si propulsoarele de racheta. Iar sub acestea, aproape de sol, va fi rezervorul de carburant care va alimenta rachetele.
Acesta este rezervorul care va alimenta rachetele masinii. Este realizat din inox si va contine 1000 de litri de High Test Peroxide, un combustibil special care se va combina cu combustibilul solid, iar reactia rezultata va face flacara de aprindere.
Partea din fata a masinii poarta numele de "cap de capra", din cauza formei ciudate. A fost realizat dintr-o singura bucata de aluminiu la care au lucrat 5 oameni timp de 151 de zile pentru a-i da forma la strung si prin frezare.
Pe acceleratie, Andy Green va avea de suportat forte de 4G sau chiar 5G, iar pe franare, de aproximativ 3G. Insa in cazul unui incident, daca se rastoarna, masina va produce forte chiar si de 30G, ceea ce nu este deloc o forta compatibila cu viata.
Compania celebra de ceasuri elvetiene Rolex nu este doar un sponsor al acestui proiect. Rolex a realizat si doua ceasuri de bord mecanice care ii vor furniza pilotului informatii legate de viteza, in caz ca sistemul electric va ceda.
Instrumentarul principal arata cam asa. Insa butoanele sunt destul de apropiate, gandite sa fie apasate, declansate sau oprite, doar atunci cand masina este la o viteza relativ mica. Pilotul va purta manusi de protectie, iar declansarea orcarui comutator nu va fi tocmai facila...
Pilotul va putea monitoriza 3 ecrane principale. Cel din centru ii va arata distanta, viteza si timpul, aratandu-i pilotului cand sa aprinda rachetele sau cand sa deschida parasutele.
Celelalte ecrane ii arata pilotului informatii despre motoare, atat cel de avion, cat si propulsorul de racheta, dar si informatii pretioase despre pozitia masinii si despre roti, daca masina este stabila si daca rotile au aderenta uniforma.
Aceasta roata este doar pentru demonstratie. In forma finala, nu va avea anvelope din cauciuc, va fi realizata doar din metal. In prezent, nu exista pneu care sa reziste la asemenea viteze care nici macar nu au fost testate. Masina care detine in prezent recordul avea roti din aluminiu masiv.
Fara indoiala, in cockpit va fi o caldura imposibila. Cursa se va tine in desert, fara aer conditionat, iar tinand cont ca in spate se vor afla cele doua propulsoare si forta de frecare cu solul a rotilor va fi dusa la extrem, este de asteptat ca in habitaclu pilotul sa suporte temperaturi chiar si de 70 de grade Celsius.
O pista de 19 kilometri poate parea lunga, insa masina are nevoie de numai 2 minute ca sa o strabata pe toata. Pe franare, pilotul va fi nevoit sa suporte o forta de franare de 100 km/h pe secunda... Adica o forta extrema, pentru care pilotul Andy Green se pregateste constant.
Asa va arata masina in forma finala, desi momentan este doar o replica la care se lucreaza asiduu. Insa culorile alese si sponsorii vor ramane la fel in momentul in care masina va incerca doborarea recordului.
Acest vehicul nu este deloc mic. Dar nici nu poate fi mic, atunci cand trebuie sa transporte un motor de avion greu de cateva tone, impreuna cu doua rezervoare si un sasiu complet. Dar daca ne gandim mai bine, tot proiectul este de fapt un scaun legat de o racheta.
Fiecare parte a masinii a fost gandita sa fie aerodinamica. Si caroseria este ranforsata cu materiale balistice pentru a-l proteja pe pilot in cazul in care sar pietre cu o viteza supersonica.
Motorul de avion este pozitionat in partea de sus, iar sub el se afla cele 3 evacuari ale rachetei. In total, masina va avea o putere cumulata de 123.000 de cai putere, o cifra inegalabila, asemanatoare numai cu rachetele care impingeau navele spatiale spre spatiu.
Masina este asamblata intr-un depozit din Marea Britanie, langa Bristol. Aici lucreaza o serie de ingineri si experti militari in industria aerospatiala pentru a finaliza proiectul pana in 2015.
Proiectul Bloodhound a inspirat 5600 de scoli si licee din Marea Britanie pentru a folosi materiale despre dezvoltarea si tehnologia acestui proiect in lectiile sale. Cu alte cuvinte, acest record are o influenta uriasa in domeniul educatiei si isi propune sa inspire urmatoarea generatie de piloti si ingineri aerospatiali.
Tubul gros din dreapta este galeria de admisie realizata din fibra de sticla. Ceea ce seamana cu o perna este de fapt o perna gonflabila care intra in interiorul admisie si este umflata in repetate randuri pentru a se testa elasticitatea materialului.
Fiecare element al masinii are o sumedenie de senzori. Cei din imagine, de exemplu, inregistreaza date despre flexarea galeriei de admisie si transmit informatia unui soft special care concluzioneaza daca piesa este buna sau trebuie inlocuita cu una mai rezistenta.
Fibra de carbon este un alt material foarte mult folosit la acest proiect, pe langa aliajele usoare. Varful masinii este realizat integral din carbon, de exemplu. Este realizat in tunelul de vant si gandit special pentru a da masinii o forta de frecare minima cu aerul, dar si o rezistenta la vibratii superioara. Orice defect al varfului influenteaza directia la viteze mari.
Inginerii nu lucreaza insa in orb. Masina a fost schitata in cele mai mici detalii si proiectul pare un manual de asamblare a unei machete la cutie. Una extrem de dificila care ar trebui sa aiba in loc de varsta minima, cel putin 10 diplome in inginerie aerospatiala.
Acestea sunt numai cateva computere la care se vor uita inginerii si specialistii in timp ce masina va rula pe pista din Africa de Sud. Exact ca la o decolare de nava spatiala NASA, doar ca aerul va fi inlocuit cu solul desertului african.
Computerele de monitorizare si STAFF-ul echipei Bloodhound SSC se va afla in interiorul acestui tir special gandit pentru ei. Acesta, alaturi de alte masini si vehicule de transport incarcate cu materiale si carburant vor zbura in Africa de Sud anul viitor impreuna cu masina si cu Andy Green, pilotul care isi propune sa intre in istorie. Din nou.
Publicat în categoria: Masini tari
DATA PUBLICĂRII: 18 Iunie 2014