Istoria STOP-ului: De ce luminile semaforului sunt verde, galben si rosu?

In zilele noastre, nici ca se poate ceva mai banal decat un semafor clasic cu cele 3 culori universale, care se regasesc la nivel international. In plus, acestea fac acelasi lucru indiferent de tara in care te-ai duce: la culoarea verde pleci, la culoarea rosie te opresti si la culoarea galbena incetinesti sau maresti atentia.

E clar ca un semafor are ca scop siguranta traficului, indiferent de ce fel este acesta: rutier, feroviar sau pentru pietoni. Si este si mai clar ca nu masinile au fost cele care au beneficiat pentru prima oara de un semafor. Ci trenurile. Si uite asa, ajungem la o mica lectie de istorie.

Primul semafor din lume se pare ca a functionat in 1868, in Londra, la intersectia strazilor George si Bridge. Se pare ca pe timp de zi, existau mici bariere actionate manual de o persoana special angajata de caile ferate. Acestea aveau 3 pozitii: la orizontala insemna oprit, la verticala insemna trafic liber si la 45 de grade insemna... cam ce inseamna culoarea galbena de azi, adica un fel de "aveti grija".

Dar de unde pana unde culorile rosu, verde si galben? Tot la Londra, tot la aceeasi intersectie, dar pe timp de noapte. Cum faci sa semnalezi o intersectie noaptea, cand nu ai curent? Legenda locala spune ca noaptea micutele bariere actionate manual erau inlocuite cu niste felinare. Felinarul era de fapt unul singur, pentru fiecare sina, dar se schimbau "borcanele" de sticla care protejau flacara de vant si ploaie. Nu se stie din ce motive, dar pentru a semnala ca traficul este liber, ca trenul poate circula, a fost ales un... borcan real de muraturi din sticla verde, special decupat. De aici s-a nascut si a ramas culoarea verde. Culoarea rosie a fost insa aleasa cu inspiratie de la... casele de toleranta, de unde au luat de altfel si primele felinare de sticla. Culoarea rosie era unanim cunoscuta atunci ca o culoarea ce semnala alerta, semnala ceva interzis si care iti sarea in ochi. Despre culoarea galbena nu este nimic concret si clar, insa pesemne ca era nevoie de o culoare intermediara si a fost folosita sticla galbena ca tot era la indemana.

Cu timpul, cele 3 culori pe care le stim astazi au inceput sa se raspandeasca in domeniul feroviar si mai ales in gari sau unde erau noduri mai mari de intersectie. La inceputul anilor 1900, odata cu aparitia masinilor pe strazi, au aparut si accidentele auto. De unde si necesitatea unor reguli de circulatie. Asa ca a luat nastere si politia rutiera, dar si diverse ustensile care sa-i ajute in directionarea masinilor.

La inceputul secolului trecut, in intersectii erau pseudo-semafoare manuale, actionate de politisti. Dar nu erau cu lumini, ci erau doar cu doua cuvinte: STOP si GO. Daca vedeai cuvantul STOP te opreai, iar cand vedeai GO o luai din loc. Simplu si eficient, doar ca existau niste neajunsuri: noaptea reprezenta o problema si fiecare schimbare necesita actionarea manuala.

Totul s-a schimbat in 1912 in Statele Unite, multumita unei firme de electricitate numita Lester Farnsworth Wire, responsabila cu divizia de trafic rutier a politiei din Salt Lake City. Primul semafor cu lumini din lume se pare ca a fost instalat la intersectia strazilor Main Street cu Second South. Semaforul era actionat manual si avea doar doua culori: verde si rosu. Insa pe vremea aceea nu prea existau masini in trafic si nici urma de cod rutier sau alte reglementari auto, nici macar necesitatea unui permis de conducere auto. Asa ca putinii soferi care au vazut minunea cu doua culori au fost instruiti verbal cum trebuie sa se comporte la schimbarea luminilor.

Evident, in anii urmatori, odata cu numarul tot mai mare de masini, a venit necesitatea dotarii cu semafoare a tuturor intersectiilor, nu doar din America, ci la nivel mondial. Ca in cazul oricarei inventii, de-a lungul timpului a fost imbunatatita si automatizata. Se pare ca prin anii '30 existau deja semafoare automate, care nu necesitau schimbarea manuala a luminilor. Si chiar daca inca in majoritatea intersectiilor existau agenti care dirijau circulatia, incet-incet, semaforul si-a facut loc printre ei si a luat cu asalt toate intersectiile.

Dar la acea vreme, automatizarea semafoarelor nu era cea mai precisa sau fiabila metoda de organizare a unei intersectii. Nu de putine ori semafoarele aratau culoarea verde pentru ambele directii, ceea ce ducea la multe accidente. Dar incepand cu anii '50, acestea au inceput sa fie corelate cu restul semafoarelor dintr-o intersectie, astfel incat sa nu mai existe sansa ca aceeasi culoare sa apara deodata.

In zilele noastre, semafoarele sunt controlate de computere complexe si inteligente. Mai nou, acestea sunt cu energie solara si nu consuma nimic din retea, pentru a face parte dintr-un ciclu "ECO". Insa in principiu, semaforul pe care il vedem astazi la Piata Unirii face acelasi lucru cu cel din 1868: iti spune cand sa pleci si cand sa te opresti. Astazi insa, mai importanta este sincronizarea semafoarelor din toate intersectiile, astfel incat traficul sa fie fluent si sa nu se produca ambuteiaje. In tarile civilizate exista comisii specializate pentru aceste sincronizari, in functie de orele din zi, in functie de fiecare strada in parte si de diverse obiceiuri de trafic. Rezultatul este o programare particulara pentru fiecare semafor, astfel incat sa lucreze cat mai eficient. De exemplu, daca pe o strada este aglomeratie dimineata pe un sens, dar la pranz nu este nimeni, semaforul va semnala diferit.

Din pacate insa, in Romania semaforul are doar rolul pe care il avea acum mai bine de 140 de ani. Nimeni nu sta sa le sincronizeze: pleci de la un semafor si te opresti 100 de metri mai departe, la urmatorul. Aici trebuie sa lucram noi, dar... mai avem cateva zeci de ani pana sa invatam cum sa facem acest lucru. Oricum, daca te intrebai cum s-a nascut STOP-ul la care ti-ai petrecut atatea ore din din viata, acum stii!