Fabrica Ford din Bucuresti: ce masini cu motoare V8 se construiau in Floreasca

Nu strica sa stim ca Henry Ford era un bun prieten cu Adolf Hitler. La fel cum merita stiut ca uniformele garzii SS au fost realizate de celebrul Hugo Boss. Si ne incepem povestea cu aceasta asociere pentru ca de aici incepe si colaborarea dintre cel mai mare constructor al lumii in perioada interbelica si statul roman. Mai exact, la 28 de ani de cand s-a infiintat Ford Motor Company (1909), brandul se hotaraste sa intre pe piata din tara noastra, aceasta fiind una dintre cele mai bogate la nivel european.

In 1931 apar primele reprezentante Ford in tara noastra, iar un an mai tarziu incepe o scurta cercetare legata de fezabilitatea inaugurarii unei fabrici in Bucuresti. Acest lucru s-a concretizat in 1935, cand cel de-Al Doilea Razboi Mondial era pe cale sa inceapa, odata cu venirea lui Hitler la putere, iar Romania era un un prieten al Germaniei si ulterior aliat. Motiv pentru care am avut parte de un "lobby" dincolo de ocean, iar Henry Ford este de acord sa deschida o uzina pe plan local. In acest scop, industriasul american cumpara un teren in cartierul Floreasca, unde construieste o uzina moderna, dotata cu prima linie de montaj operationala din Europa de Est.

Uzina Ford din BucurestiReprezentanta Ford la Timisoara

Fabrica Ford din Bucuresti se numea Ford Romana SAR si avea 100 de angajati specializati care se ocupau de asamblarea a 2500 de autoturisme si vehicule comerciale in fiecare an. Uzina SAR a functionat de pe 4 mai 1936 pana pe 11 iunie 1948, cand a fost lichidata de autoritatile epocii prin Legea Nationalizarii nr.119/11.06.1948. Mai precis, dupa finalizarea Razboiului, uzina a fost considerata un punct strategic al inamicului si confiscata de statul roman care era deja sub influenta si controlul sovieticilor.

Un lucru extrem de important este ca Ford Romania punea mult accent pe specializarea angajatilor sai. Inca de la inceput, din 1936, lucratorii de la uzina din Floreasca urmau cursuri de specializare pentru ca piesele sa fie fabricate si montate in uzina din Bucuresti, cu cat mai putine piese importate de peste ocean. Mai mult, se realizau periodic teste cu piesele construite de romani, in uzina proprie. Erau trimise mostre de suruburi, tapiterie, acumulatori, vopsea si alte piese in Detroit, acolo unde era sediul principal al marcii, pentru a primii certificarea de calitate.

La fabrica din Calea Floreasca se construiau in special vehicule Ford V8 Fordor Sedan. Un vehicul de tip limuzina in 3 volume cu 4 portiere, dotat cu un motor V8 ce producea 85 cp. Motorul era unul cu pistoanele inclinate la 90 de grade si avea o capacitate cilindrica de 3621 cmc. Transmisia era manuala cu 3 viteze. Acest vehicul avea o lungime de 4,72 metri, o latime de 1,78 metri si o inaltime tot de 1,78 metri. Era dotata cu jante pe 16 inch si avea o garda la sol de 229 mm. Consumul pentru un Ford V8 era de 25 de litri in mediul urban.

In Bucuresti se fabricau mai multe versiuni de echipare. De exemplu, varianta De Luxe avea in plus fata de echiparea Standard stergator de parbriz si pentru pasager, oglinzi retrovizoare exterioare, doua lampi de stop pe spate, cauciucuri cu banda alba, radio cu lampi, tapiterie de calitate superioara la interior, bricheta si scrumiera.

Variante de Ford V8 fabricate si in Romania

Uzina de montaj Ford Romana SAR Bucuresti livra automobilele Ford doar in versiunea limuzina in trei volume cu patru usi (Fordor Touring Sedan) echipate "Standard" si "De Luxe", vopsite intr-o singura culoare, la alegere dintre Washington Blue (albastru inchis) sau Rubber Black (negru). Orice alta versiune de caroserie se aducea la comanda din Marea Britanie sau Statele Unite: Coupe, cabriolet, etc.

Onoarea si privilegiul Romaniei de a se bucura de uzina Ford, fiind singura tara din estul Europei cu o asemenea uzina moderna, au luat sfarsit in 1948. Pana atunci insa, incepand cu anul 1940, cand razboiul era in toi, uzina nu mai putea beneficia de piese aduse din Statele Unite, tara noastra aflandu-se in tabara adversa. Dupa 1940, la uzina nu se mai realizau autoturisme ci se faceau reparatii numai pentru parcul auto al armatei care avea in dotare camioane cu tractiune integrala Ford V8.

Uzina Ford din Calea Floreasca

Odata intrata in sfera de influenta a Germaniei, importurile Romaniei din SUA si Marea Britanie au incetat, iar prin instalarea austriacului Wachner la conducerea fabricii, aceasta era practic condusa de filiala din Koln. Astfel, fabrica din Floreasca onora cererile armatei germane si romane, oferind unitati mobile de reparatii pe front. Insa nu mai primea motoare, asadar nu mai avea ce sa asambleze si sa vanda.

In august 1944, Guvernul Romaniei clasifica fabrica Ford Romania ca fiind compusa din "utilaje si constructii abandonate de inamic" si este inclusa sub control militar. Aceasta continua sa se ocupe cu repararea vehiculelor detinute de armata romana si cea rusa, cu mari pierderi insa, datorita gratuitatii oferite armatei ruse ca despagubiri de razboi. Odata cu incetarea razboiului, directorii filialei Ford din Marea Britanie au incercat sa reia legaturile cu Ford Romania, dar instaurarea comunismului si deprecierea monedei nationale au dus la suspendarea activitatilor in septembrie 1946.

Camioane de armata Ford, ultimele care au fost fabricate si intretinute la uzina din Bucuresti

Pe final, trebuie sa ramanem cu ceva. Daca nu invatam nimic, atunci nu putem face pasi catre viitor. Sau, cum spune poetul: ca sa stim viitorul, trebuie sa ne cunoastem trecutul. Si nu trebuie sa uitam ca in Bucuresti a fost prima fabrica de automobile din tara noastra care producea vehicule in numar mare. Ulterior, a urmat fabrica Autobuzul, ARO Campulung, Dacia si Oltcit. Dupa care, marcii Ford i-au trebuit 72 de ani ca sa revina in Romania. Ford a revenit in tara noastra dupa ce a cumparat in 2008 uzina de la Craiova, fosta fabrica Oltcit si Daewoo.

Dar lucrul cu adevarat important este sa invatam din trecut. Pentru ca e nevoie doar de o clipa de neatentie ca investitorii principali sa dispara din Romania la fel de repede cum au venit. E nevoie doar de un eveniment major ca sa se intample asa ceva: un razboi mondial, lipsa unei autostrazi, introducerea unei accize... ceva de genul.