Pe tocuri la volan: despre condus masinile prietenilor si alti demoni

In prima faza, imi ziceam "uite, ma, ce de treaba is toti, ma invata sa conduc lasandu-ma sa fac experimente cu masinile lor". Apoi m-am prins ca nu pot sa beau si eu o bere la un gratar, ca n-am voie sa fiu obosita, ca intalnirile cu ei au devenit un chin. Dupa aia n-am mai imprumutat masini decat la nevoie si chiar si asa am avut parte de cateva episoade pe atunci enervante, dar care au devenit haioase intre timp:

Off-road pe nepusa masa

Se intampla acum vreo 3 ani, cand lucram la o firmulita mica de IT, situata pe undeva intre Quadra Place si Sema Parc. Cu o noapte inainte, ramasesem sa dorm la prieten in Baneasa, asa ca s-a oferit sa-mi imprumute masina a doua zi - un Nissan Navara cu bena, foarte potrivit cu aspectul meu de gnom atomic (m-am dat de gol, n-am nici macar 1,60 m).

Asa ca dimineata am plecat cu pernutele dupa mine - aaa, pardon, mi-am ridicat scaunul cat se putea de mult!, m-am lipit de volan si am pornit la drum. Plouase, desigur, toata noaptea si a continuat si in dimineata aia, ca altfel m-as fi suit in primul RATB.

Arcul de Triumf, tac-pac, Podul Grant, intoarcere la Lujerului si intrat pe straduta aia micuta din dreapta care duce spre Quadra. Drumul curatel, n-am ce zice, doar ca loc de parcare n-am gasit decat pe o parcela de pamant unde, am constatat cand m-am dat jos din masina, era noroiul cam de juma' de metru, numai bine sa-mi tratez genunchii de artrita.

Mi-am vazut de treaba, m-am dus la birou, mi-am facut treaba si cand sa plec inapoi spre casa (spre casa prietenului, adica, sa-i las bolidul), m-am cam impotmolit. Dupa juma' de ora de vorbit la telefon, in care am refuzat s-o turez de teama sa nu ma-ngrop mai mult, ne-am prins ca mititica nu era data pe 4x4.

Dupa aia a fost usor, c-am apasat butonul si am scos-o de-acolo, dar nici c-am mai parcat vreodata pe coclauri. Nu de alta, dar m-am simtit datoare sa o si spal dupa si bineinteles ca n-a stat ploaia cand am vrut eu, asa c-am ajuns cu ea la fel de sifonata ca atunci cand era impotmolita.

Karma instantanee

Ca nu degeaba canta si John Lennon despre asta. La unul dintre minunatele gratare la care eu n-am gustat nici macar un sprit sau o gura de bere de focul condusului si mi-am asumat raspunderea sa-i duc pe toti in siguranta acasa, am avut nenorocul sa conduc masina unuia dintre cei mai agasanti posesori de permis - care se mai si ametise pe deasupra, asa ca toate "calitatile" lui s-au intensificat.

Fuseseram la Snagov, trebuia s-ajungem undeva pe Cetatea de Balta. Nu doar ca mi-a facut capul calendar tot drumul, ba ca s-o las mai incet, ba sa-i dau in gura, dar cand am ajuns in fata blocului... a facut aroganta sa-mi spuna ca parcheaza el. Plina de spume cum eram, m-am dat jos, i-am inapoiat cheile si-am urcat in apartament, sa ma racoresc cu o bere.

Dupa vreo 15 minute de parcat, s-a intors si asta, cu o fata lunga. Lovise masina, desigur, asa destept si atotstiutor cum era. As fi zambit pe sub mustati dac-as fi avut, dar fara a fost destul de vizibila satisfactia mea pentru sutul pe care i l-a dat karma.

Alba-neagra cu masina prin cartier

Pe-asta am facut-o tot cu masina prietenului. Sa va explic: cartierul in care sta el are toate strazile paralele, respectiv perpendiculare. Practic, poti sa-ti faci un traseu in forma de svastica daca te straduiesti putin, ca distanta dintre ele e aproximativ egala. Ce sa mai, e un adevarat teren de X si 0, ati prins ideea.

Imi imprumutase masina sa ma duc pe la niscaiva prieteni. Cand m-am intors, nu era nici un loc liber in parcarea din fata blocului, ca nu-s cumparate si parcheaza fiecare pe unde-apuca, de zici ca de-acolo a-nceput haosul in Univers.

Dupa cateva ture si ocoluri, m-am dus sa parchez la cateva stradute mai incolo, langa o centrala. Cand i-am explicat de unde sa-si ia masina, parea ca a inteles. A doua zi dimineata, ia masina de unde nu-i. Nu, nu o ridicasera, ca nu parchez neregulamentar.

Doar ca, am aflat ulterior, erau doua centrale de-astea pe doua strazi paralele, pe care ajungeai aproximativ la fel, adica "inainte si la dreapta". Noroc ca-i mic cartierul si n-a durat chiar o vesnicie sa-si gaseasca pretioasa masina, ci doar o jumatate de vesnicie.

Sinziana Patru