Pe tocuri la volan: Mersul in coloana, durere de colon

Ramasa cu nostalgia acelorasi filme proaste, la op'spe ani, cand eu si inca o jumatate dintre colegii mei ne-am luat permisul de conducere, ne-am hotarat sa facem un mini-trip pe undeva prin apropiere. Bugetul era limitat, experienta noastra de condus la fel, asa ca am decis unanim ca destinatia trebuie sa fie relativ apropiata de Motru. S-a votat, in cor, Herculane si-am inceput pregatirile.

Masini sau cosciuge pe patru roti?

Nu ca ma plang, dar pentru niste pustani incepatori, parintii nu ne-au dat pe mana cele mai sigure masini. Daca e sa ma leg tot de nostalgii si clisee de cand eram mica, eu as fi preferat un Volvo, dar oricum aveam cea mai sigura masina dintre toate, chiar daca avea si ea tot op'spe ani.

Celelalte super-masini din coloana erau un Logan (nou, ce-i drept), un Seat Ibiza din 2004 si o Toyota Yaris cu peste 100.000 km la bord. Soferi: eu, vara-mea si inca doi colegi. Pasageri: cat cuprinde, ca-n fiecare masina eram cate cinci, la limita cat sa nu luam amenda!

Amu' nu zic neaparat ca mijloacele noastre de deplasare ar fi fost ultimele rable - si chiar si atunci eram, cu totii, recunoscatori pentru ele; dar in eventualitatea impactului cu un stalp sau cu un cap de pod, a mea era singura din care mai aveai o sansa sa scapi (si da, ma refer strict la caroserie). Iar cum drumul avea sa fie unul initiatic pentru toata lumea, sansele ca acest impact sa aiba loc erau destul de mari.

A merge in coloana sau a nu merge in coloana

Eu nu stiam drumul, recunosc. Eu niciodata nu stiu drumul. Am o problema cu orientarea - care poate fi trecuta ca handicap si pe o sosea dreapta, si imi stiu limitele, asa ca am ramas ultima din coloana, in spatele Yaris-ului.

Seat-ul ne era ghid, iar Logan-ul il urma aproape cu teribilism, in ciuda motorului de 1,4. Primele doua masini aveau soferi, carevasazica, noi fiind codasele clasei. Si se reped astia si-o ard smechereste si se baga-n depasiri cand unul, cand altul. Vara-mea top dupa ei, eu ceva mai prudenta.

N-a cantat nimeni in masini. Nu ne-am sincronizat ca-ntr-o scena din Mary Poppins. Nu eram nici unul dintre noi veseli si relaxati, ci mai degraba crispati si nerabdatori sa se termine aventura. Dar cum sa se termine aventura, daca se gasea cate unul din fiecare vehicul sa-si usureze vezica la fiecare 10 minute?!

Cand nu opream sa facem asta, opream sa bem apa. Cand nu opream sa bem apa, opream ca i se facea vreunui pasager rau. In rarele momente cand nu se intampla nici unul dintre aceste lucruri, incercam sa inaintam si calcam pedalele de parc-ar fi trebuit s-ajungem la vreun examen (ca tot era anul cu bacu'). Sa fi durat vreo doua ore si ceva drumul, timp in care mie mi s-au spulberat toate miturile despre excursiile misto din filmele americane.

Coloana sau colonie?

Pentru cateva clipe, m-am simtit ca-n "Fructele Maniei" a lui Steinbeck. Pentru o alta clipa, am ecranizat in gand "Autostrada din Sud" a lui Cortazar, cu noi in rolurile principale. Singurele lucruri cu care nu mi-a dat prin cap sa ne compar erau filmele americane cu familii fericite. Cert e ca eram patru masini si ca intram cu totii in panica de cate ori se mai baga cate-o alta intre noi, de parc-am fi fost siamezi si alta nu.

Copilotii - si imaginati-va ca erau cate patru in fiecare masina! - dadeau din gura ca mergem prea repede sau prea incet si ne induceau in eroare cu afirmatii de genul "Eu parca stiam alt drum".

La muzica nu ne-ntelegeam neam, ca eu intrasem in perioada Bob Dylan si Mark Knopfler, iar ei voiau Andra si Alex Velea sau ce naiba defila pe la radiourile noastre in 2008. De opriri destinate mictiunii parca am mai zis, da' repet, ca au fost multe. De zgomote de spaima nejustificate nu mai zic, care ne-au bagat si pe noi, soferii, in sperieti, nici nu mai zic.

Voi ati avut astfel de aventuri? Cum vi se pare mersul cu masina in coloana?

Sinziana Patru