10 accesorii optionale pe care clientii le puteau cumpara in 1980 pentru Dacia 1300

1. Pilot automat manual - "Stabilizator de viteza"

Cel mai controversat accesoriu la care nu te-ai gandi niciodata ca putea fi montat pe Dacia 1300 in anii '70 si '80 este un pilot automat. Da, un pilot automat in toata regula, dar nu digital cum au acum masinile moderne, ci manual. Acest accesoriu se numea "stabilizator de viteza" si ii permitea soferului sa circule la viteza constanta fara sa apese pedala cu piciorul, sa micsoreze sau sa mareasca viteza de deplasare prin invartirea unei manete, fara sa influenteze dorinta de accelerare sau franare cu pedala.

2. Incalzitor a galeriei de admisie - "Dispozitiv de priza aer cald"

Pentru ca vorbim de o vreme in care masinile erau pe carburator, functionarea acestora pe timp de iarna era destul de dificila. Mai ales la masinile mai vechi ce aveau probleme cu pornirea. Motiv pentru care inginerii s-au gandit sa realizeze un accesoriu care sa incalzeasca aerul inainte sa intre in carburator. Acesta se numea "dispozitiv de priza aer cald" si era montat in carcasa filtrului de aer. Acesta permitea incalzirea aerului exterior pana la 7-10 grade astfel incat amestecul din carburator sa se faca mai usor si motorul sa nu mai moara la ralanti. Avea doua pozitii: vara sau iarna, in cazul de iarna filtrul tragand aer cald direct de langa galeria de evacuare incinsa.

3. Turometrul de bord - "Aparat de masura magnetoelectric"

Dacia 1300 era o masina care nu venea dotata din fabrica cu turometru. Ulterior, modelul 1310 avea turometru direct in bord. Insa cei care voiau sa stie ce turatie are arborele cotit in momentul exploatarii aveau doar o singura optiune: sa cumpere un turometru extern. Acesta se numea Turometru de bord MT2 si se monta fie intr-un panou, fie direct pe un picior, in bord. Se cupla cu 3 fire foarte usor la aprindere si ii permitea soferului sa citeasca o turatie de maximum 8000 rpm.

4. Frigiderul Fram special pentru portbagaj

Pe vremuri, cine voia sa plece la drum pastrand alimentele in stare buna, isi putea cumpara un frigider Fram special pentru autoturism. El avea dimensiuni compacte, cu o lungime de 44 centimetri si se monta in portbagaj. Venea cu un cablu si priza de 12 volti pe care soferul trebuia sa o instaleze in portbagaj, dand o gaura in tabla din spatele banchetei. Frigiderul se fixa cu o curea, la fel ca roata de rezerva, inaltimea permitand deschiderea capacului superior fara probleme. In frigider se puteau depozita alimente sau sticle, fiind insa utilizat si de catre unitatile medicale la transportul organelor de transplant.

5. Dispozitiv de dezaburire a geamului din spate (lunetei)

Primele automobile Dacia 1300 nu aveau luneta dotata cu sistem de dezaburire integrat, ci erau doar niste geamuri chioare, goale, la fel ca parbrizul. Insa odata cu modernizarea masinilor, Dacia a inceput sa doteze modelele 1300 cu degivrare in luneta incepand cu 1976. Masinile care fusesera insa fabricate pana atunci nu beneficiau de asa ceva, insa proprietarii lor puteau cumpara un sistem auxiliar. Acesta era de fapt o panza care se lipea direct pe interiorul lunetei si, cu ajutorul unei rezistente, producea caldura, ducand la dezaburirea lunetei.

6. Ornamente exterioare pentru caroserie - pavilionul PVC

Uzina Dacia vindea o serie de accesorii speciale pentru infrumusetarea exteriorului la Dacie. Cel mai extravagant era fara indoiala pavilionul din vinilin, adica PVC. El avea ca scop mascarea unor deformari ale plafonului, protejarea impotriva coroziunii si evitarea transmiterii directe a razelor solare catre habitaclu. In plus, alaturi de alte accesorii mentionate mai jos avea ca scop imbunatatirea aspectului exterior.

7. Deflectoarele de aer

Inginerii Dacia spuneau ca forma autoturismului Dacia 1300 duce la curenti de aer turbionari, atunci cand se circula cu viteza mare. Asta duce la un disconfort al pasagerilor cand circula cu geamurile deschise, in special din cauza ca portierele nu sunt dotate cu geamuri divizate. Asa ca pentru a te bucura de o plimbare confortabila pe timp de vara, puteai monta la Dacie niste deflectoare de aer care se montau pe rama geamurilor laterale fata cu ajutor unor prinderi simple, stranse cu surub, fara insa a da gauri in tabla masinii. Producatorul spunea ca odata ce le-ai montat, poti sa circuli fara probleme si cu geamul deschis complet.

8. Ornamente pentru toba finala - "Ornamente de capat la esapament"

Ca si in zilele noastre, clientii de acum mai bine de 40 de ani isi puteau "tuna" Dacia cu niste capete de toba din inox. Pe langa aspectul estetic, in catalog se mai spune ca aveau si rol de micsorare a zgomotelor la turatie mica sau ca "evitau depunerile de praf si impuritati la capatul esapamentului". Cert este ca daca in zilele noastre ai o Dacie clasica, parca un ornament cum este cel din stanga ar da excelent pe masina, ducandu-te cu gandul la evacuarile autoturismelor americane din aceeasi perioada.

9. Portbagaje exterioare - universal, pentru schiuri si biciclete

Crezi ca acum 40 de ani nu erau pasionati de schi sau de mersul cu bicicleta? EI bine erau destui, nu degeaba Uzina Dacia a produs si niste accesorii de transport pentru acestia. Mai exact, speciale pentru Dacia 1300, au fost produse mai multe tipuri de portbagaje de plafon: universale, pentru carat orice, suporturi de schiuri si suporturi de biciclete. Interesant este ca pe suporturile de schiuri puteau fi montate circa 10 perechi fara probleme, in timp ce suportul de bicicleta era special gandit pentru montarea unor biciclete doar cu rotile in sus, prinderile facandu-se de ghidon si sa.

10. Aparat de radio - radioreceptor Predeal sau Lira

Au existat cateva versiuni speciale, mai scumpe, pentru membrii de Partid sau pentru export, care veneau cu un radio si un difuzor central din fabrica. Cei mai multi clienti care au cumparat Dacia 1300 in Romania nu au cumparat masini dotate cu sistem audio, dar puteau sa-si doteze masina ulterior cu un radioreceptor. E vorba de vechile aparate de radio Predeal sau Lira, fara casetofon, cu un singur canal, de la care sunetul se ducea intr-un singur difuzor central. Aparatele aveau 3 lungimi de unda, lungi, medii si scurte, puterea nominala fiind de 2 W.