Cand Fordurile zburau: povestea lui Mizar, masina-avion care s-a inaltat la cer

De-a lungul timpului industria auto a avut parte de foarte multi temerari. Dar cei care au ramas in istorie cu o inventie buna pot fi numarati pe degete: fratii Michelin pentru prima anvelopa, Gottlieb Daimler pentru primele sisteme de franare sau Karl Benz pentru primul automobil cu motor termic de serie. Au existat insa de-a lungul vremii si diverse nume care au incercat sa aduca ceva nou in peisajul auto, dar fara prea mare succes, pierzandu-se in negura istoriei asa cum fumul dispare in vazduh in urma unei Dacii vechi...

Printre acele nume care nu apar in cartile de istorie, printre cei care s-au bucurat de o notorietate efemera si acum sunt asociati cu esecul se numara si Henry Smolinski, un american ce si-a propus sa faca primul automobil zburator functional 100%.

Chiar daca in trecut au mai existat diverse proiecte de masini zburatoare, deznodamantul in toate cazurile era unul singur: noul aparat de zbor se putea inalta la o altitudine foarte mica si manevrabilitatea lasa de dorit. Smolinski insa si-a propus sa demonstreze ca se poate realiza un avion cu care poti merge si la cumparaturi, la colt de strada...

Un alt proiect din anii '50 care nu a decolat niciodata

El a urmat scoala de inginerie aeronautica, dupa care a lucrat in domeniu la North American Aviation ca inginer pana in 1959. Dupa experienta acumulata aici, Smolinski a fost angajat de Rocketdyne, o companie specializata pe rachete si nave spatiale cerute de guvern in Razboiul Rece. Ulterior, in anul 1971, suprasaturat de experienta si vise proprii de a face un pas important in cariera si de a-si pune amprenta in istorie a fondat compania Advanced Vehicle Engineers cu sediul in Van Nuys, California.

Impreuna cu prietenul sau Hal Blake, Henry a vrut sa produca in serie un kit pentru soferi pe care acestia il puteau prinde cu suruburi de propriul automobil. In imaginatia lui, soferii si-ar fi putut transporta propria masina pe calea aerului pana la un aeroport, puteau scoate kitul cu aripi si motor, dupa care plecau pe roti acolo unde aveau treaba. Cu alte cuvinte, ei voiau sa inventeze un sistem prin care masina se transforma in avion.

Pentru a da drumul la proiect era nevoie de un prototip. Si pentru asta au ales un Ford Pinto, o masina de mici dimensiuni cunoscuta pentru tendinta de a lua foc, nicidecum pentru calitatile mecanice sau fiabilitate. In continuare, pentru realizarea jumatatii-avion ei au folosit piese de la un avion Cessna Skymaster caruia i-au scos motorul din fata cu elice, dar si cabina de pasageri. Partea din spate cu aripile si motorul ramas a fost fixata de micul Pinto.

Desi la partea de "unificare" nu au intampinat probleme, cand a fost vorba de adaptare a interiorului masinii la comenzile de avion a fost o adevarata provocare. De exemplu, miscarile eleroanelor de la aripi si cozi se faceau prin intermediul unor cabluri legate direct la volanul masinii. Bordul a primit in plus ceasuri de bord de avion care sa indice viteza in aer, un giroscop, altimetru si multe alte sisteme de navigatie.

Noua masinarie zburatoare a fost botezata Mizar, dupa numele unei stele ce formeaza Carul Mare. Si pentru ca in anii '70 ideea unei masini zburatoare era o ciudatenie, proiectul Mizar s-a bucurat de un urias succes la presa care a parut foarte interesata de cum se va comporta masina in aer. Si primul zbor de test nu a intarziat sa apara, confirmand temerile opiniei publice. In 1973, pilotat de Charles Red Jennise, masina-avion numita Mizar a decolat de pe un aeroport din California. La prima vedere totul parea fara probleme, dar in scurt timp au cedat suporturile aripii din dreapta si pilotul si-a dat seama ca nu mai poate intoarce. A redus viteza si a aterizat in linie dreapta pe un camp de fasole. Pentru ca nu a putut scoate ansamblul avionului de pe masina, el s-a intors la aeroport pe sosea cu aripile prinse de masina. Noroc ca motorul masinii nu a avut de suferit...

In acelasi an, dupa primul zbor de test esuat, Blake si Smolinski au redesenat prinderile aripilor si au imbunatatit modul in care jumatatea-avion se desprindea de jumatatea-masina. Pe 11 septembrie 1973, din cauza ca fostul pilot de teste, Jennise, nu putea sa zboare, masina Mizar a fost pilotata de cei doi inventatori. Ei au decolat de pe aeroportul Ventura County tot din California fara aprobarea turnului de control...

Mac Grisham, directorul aeroportului, a vazut masina zburatoare mult prea tarziu pe pista de decolare si a realizat ca nu au aprobarea lui. A fugit in turnul de control ca sa vorbeasca cu Smolinski prin statia radio, dar inainte sa ajunga sus a auzit sirena care semnala prabusirea unui aparat de zbor. Cand a privit in directia in care trebuia sa fie avionul-masina, el a vazut o perdea mare de fum negru ridicandu-se spre cer. In ciuda reactiei prompte a masinilor de interventie, cei veniti la fata locului nu au putut face mare lucru... Atat Blake, cat si prietenul sau, Smolinski, murisera in urma impactului si a incendiului...

Autoritatile au facut investigatii ulterior si au realizat ca masinaria zburatoare avea probleme grave la suduri si multe piese nu erau prinse cum trebuie. Mai mult, greutatea ansamblului masina-avion era cu mult peste limita permisa motorului original de Cessna, lucru care a condus cel mai sigur la tragicul accident.

Este interesant cum unii sunt in stare sa-si dea viata pentru a vedea propriul vis indeplinit. Dar este foarte trist cand vezi ca un inventator asa cum a fost Smolinski a decedat la primul sau zbor cu propria masina zburatoare. Tot ce putem sa credem este ca a murit zambind, dupa ce a reusit sa zboare o oarecare distanta la bordul proiectului la care a lucrat toata viata.

Brosura originala a unui Ford Pinto de fabrica