Delahaye 147, 'Masina de 1 milion de franci' care i-a invins pe nazisti

Premiul de 1 Milion de Franci din 1937

Ca sa scape de dominatia in motorsport a germanilor, guvernul francez a vrut sa-si stimuleze proprii producatori pentru a face automobile capabile sa le tina piept nemtilor care alergau cu masini Mercedes si Auto Union. Asa ca prin intermediul Automobil Clubul Francez, oficialii au demarat ceea ce s-a numit "Premiul de 1 Milion de Franci", o competitie in care se putea inscrie oricine si masina care depasea recordul mondial de viteza medie pe circuitul Montlhery, celebrul circuit care i-a luat viata pilotului Antonio Ascari, record stabilit in 1934 de o Alfa Romeo, castiga la propriu 1 milion de franci. Trebuie retinut ca la acea vreme, 1 milion de franci era o suma fabuloasa, uriasa, echivalentul in zilele noastre a 18 milioane de Euro.

Rene Dreyfus pe circuitul de la Montlhery in 1937

Scopul acestei competitii era gasirea unor masini frantuzesti rapide, capabile sa obtina o viteza medie mai mare de recordul stabilit de o Alfa Romeo P3, de 146,508 km/h. Pentru francezi, italienii de la Alfa Romeo si germanii de la Mercedes sau Auto Union le erau rivali francezilor, mai ales ca pregateau pe ascuns debutul celui de-Al Doilea Razboi Mondial care avea sa inceapa anul urmator. Asa ca orice premiu nu era suficient de mare pentru gasirea unor vehicule mai rapide ca cele venite din Italia si Germania pentru a castiga in cursele de Grand Prix.

In aceasta cursa pentru obtinerea premiului de 1 milion de franci s-au inscris doi producatori din Franta: Bugatti si Delahaye. Acestia trebuiau sa produca niste masini puternice si aerodinamice dotate cu motoare de maximum 3.5 litri supra-alimentate sau maximum 4.5 litri aspirate, conform regulilor FIA.

Rene Dreyfus, pilotul care a luat milionul

In cursa pentru obtinerea milionului de franci s-au inscris mai multe echipe private, dar si de uzina. Insa echipa lui Lucy Schell, numita Ecurie Bleue, care comandase de la uzina Delahaye 4 automobile speciale de curse Type 145, unicele de acest gen, a fost cea care a tras lozul castigator. Acest loz se numea Rene Dreyfus, un pilot francez care a ramas in istorie si a devenit erou national pentru ca a readus recordul mondial acasa, in Franta. Si asta pentru ca la bordul uneia din cele 4 monoposturi ale Ecurie Bleue, cu numarul de sasiu 48771, un Delahaye Type 145, Dreyfus a reusit sa bata recordurile italienilor si ale germanilor de pe circuitul Montlhery din Franta si sa detina un nou record mondial care pana atunci le apartinea italienilor.

Rene Dreyfus a pilotat masina 200 de kilometri pe circuitul de Grand Prix vreme de 1 ora, 21 de minute si 49 de secunde, reusind sa obtina o viteza medie de 146,654 km/h, cu doar putin peste o sutime de secunde fata de recordul realizat de Louis Chiron cu Alfa Romeo P3 in 1934. Cert este ca recordul de pe circuitul francez nu mai era al strainilor si ca milionul a fost castigat!

Rene Dreyfus la finalul cursei in care a reusit castigarea marelui premiu

Delahaye Type 145, masina care i-a invins pe nazisti

Automobilul condus de Rene Dreyfus pe circuitul francez era foarte avansata pentru vremea respectiva. Inginerii de la fabrica Delahaye au testat aceste modele in tunelul de aer pentru verificarea aerodinamicii, au realizat caroseria dintr-un aliaj usor si au fixat-o pe sasiul coborat aproape de sol cu doar cateva suruburi. Insa minunea care a facut dobandirea recordului posibila era ascunsa sub capota. Un motor V12 de 4.5 litri aspirat, realizat integral din magneziu, oferea o putere de 225 cp. Motorul era cuplat la o transmisie manuala cu 4 rapoarte prin care puterea se ducea catre rotile din spate. Franele erau hidraulice si ventilate, suspensiile independente pe fata, cu brate si foi de arc, iar pe spate o punte activa cu foi de arc semi-eliptice.

Aceste automobile de curse din care s-au facut doar cateva exemplare erau capabile sa atinga la acea vreme o viteza maxima de 265 km/h. Suficient incat sa fie mai rapide decat celebrele monoposturi germane Silver Arrows conduse de piloti precum Nuvolari, Stuck sau Caracciola. Delahaye Type 145 a fost masina frantuzeasca care a castigat mai multe Grand Prix-uri si chiar a obtinut prima pozitie in cursa Mille Miglia la categoria proprie, reusind sa depaseasca multe masini germane.

Masina avea aripi demontabile care se montau pentru mersul pe sosea

Razbunarea lui Hitler si tentativa de distrugere a masinii

In timp ce francezii deveneau o amenintare serioasa pentru germani pe circuitele de GP, Hitler se pregatea de razboi. Dar pana sa inceapa declaratiile de razboi efective, Hitler si-a spus ca Germania trebuie sa-si pastreze dominatia pe circuitele de curse. El credea ca este absolut imposibil ca francezii sa faca niste masini mai puternice si mai performante decat cele realizate de Mercedes si Auto Union, asa ca era convins ca "de vina" pentru succesul rasunator din ultimele luni ale anului 1937 al francezilor era pilotul. Asa ca a incercat cu frumosul sa-l aduca pe Rene Dreyfus la echipa Mercedes ca sa alerge pentru steagul cu svastica. Insa Hitler a fost avertizat ca Dreyfus se trage dintr-o familie de evrei, asa ca nu parea cea mai buna idee...

Un monopost Auto Union urmat de un Delahaye Type 145

Oricum, in scurt timp, Germania a intrat in razboi si in 1940 a invadat Franta. Se pare ca unul din principalele ordine date de Hitler armatei era sa gaseasca si sa distruga Delahaye-ul de 1 milion de franci. Din fericire, francezii au aflat ca masina este cautata, au dezasamblat-o si au ingropat-o pe un deal, astfel incat sa nu fie gasita. La finalul razboiului, masina a fost scoasa la lumina si, din pacate, vanduta pe bucati. Sasiul a primit diverse caroserii si motorizari pentru a alerga la curse, dar ulterior, in anii '50, masina a fost reunita cu motorul sau V12 original din magneziu. Insa caroseria din aliaj a fost distrusa, dar refacuta in 1987, cand sasiul cu motorul original au fost cumparate de Peter Mullin, in al carui muzeu se gaseste si azi.

Dezgroparea masinii dupa sfarsitul razboiului

O masina de curse venita mult prea tarziu

Din pacate, francezii au reusit sa faca o masina performanta mult prea tarziu pentru a-i bate pe germani. In sezoanele urmatoare, in 1938 si 1939, pana la extinderea europeana a conflictului mondial, germanii de la Mercedes-Benz au obtinut toate titlurile posibile. Francezii s-au confruntat cu probleme de fiabilitate, dar si cu probleme financiare, asa ca nu au putut tine pasul cu echipele care erau sponsorizate direct de Partidul Nazist. Au mai incercat si francezii de la Bugatti sau Talbot sa vina cu masini performante, capabile sa-i coboare de pe podiumuri pe nemti, insa nu au reusit. Probabil ca daca Al Doilea Razboi Mondial nu ar fi izbucnit, francezii ar fi avut o sansa reala de a dobandi suprematia in motorsport. Au reusit, intr-o oarecare masura, sa o faca intre 1946 si 1949, cand nemtii nu au mai avut acces la competitiile sportive dupa razboi. Insa incepand cu anii '50, cand cei de la Mercedes-Benz au revenit pe circuit, francezii au disparut din nou din peisaj pana in anii '70 cand Renault si-a impus dominatia in Formula 1.

Este interesant de stiut oricum orice farama de istorie a motorsportului, mai ales cand vorbim despre o masina unica, singura supravietuitoare a unor vremuri de multa vreme apuse. Este si cazul acestui Delahaye Type 145 unic in lume, care acum este exponat de muzeu si, din fericire, mai este scos din cand in cand pe circuit la evenimentele istorice.