Bataliile de pe piata auto din anii '70. Uite cum arata Lamborghini acum 40 de ani!

Lambo-corrida

"Diavolul soselelor", Lamborghini a avut cateva creatii care nu au nimic in comun cu linia in care se inscriu Gallardo, Diablo sau Murcielago. Un coupe Lamborghini cu infatisare cumintica este o imagine care iti ramane in cap.

Iar Lamborghini Espada, cu nume inspirat de coride, chiar asta era, un coupe de patru locuri, scos pe piata in 1968. Prezentarea de la Targul Auto de la Torino nu a adus insa prea multe comenzi pentru Espada serie I, numarul unitatilor produse fiind de doar 186.

Cu toate acestea, italienii au marsat scotand dupa doar doi ani Espada 400GTE. Seria a doua a inregistrat un varf al vanzarilor, de 575 de masini scoase pe portile uzinei.

Doua dintre modele au fost lucrate in stil VIP, unul fiind special lucrat pentru boss-ul de la Carozzeria Bertone, in timp ce al doilea a ajuns in mainile designerului Petrio Frua. Ambele includeau un TV asezat intre scaunele frontale si bar in bancheta din spate.

Rival pentru Rolls Royce

Al treilea produs al seriei Espada avea sa fie denumit Rolls Royce-ul italian. Bertone si-a facut treaba bine, redesenand liniile modelului trecut deja prin doua teste la public, iar rezultatul avea sa se cunoasca in cei sase ani in care Espada III a putut fi comandata: 1217 masini vandute.

Espada a incercat sa isi croiasca drum si catre mileniul trei, prin prototipul Espada 2000, acesta nefiind insa introdus in productie.

Destinatia SUA

Anii '70 au reprezentat o batalie a europenilor pentru cucerirea pietei auto din Statele Unite. Cu Porsche facand ravagii in inimile starurilor americane, Ferarri si Lamborghini si-au indreptat atentia spre piata de peste ocean.

La inceputul deceniului, inginerii din Sant'Agata Bolognese, micutul sat unde isi are sediul Lamborghini, aveau deja prototipul lui Urraco bun de teste. Masina a stat insa trei ani pe tusa pana sa prinda un loc intre variantele Espada. Urraco a fost gandit ca o alternativa la incercarea lui Enzo Ferrari de a cuceri noi piete cu Dino, masina destinata pietei americane. Versiunea Dino a lui Ferrari se comercializa cu 18.000 dolari, in timp ce seria Urraco de la Lamborghini a avut preturi cuprinse intre 15.000 si 25.000 dolari.

Chiar si asa, piata americana s-a limitat doar la cateva zeci de comenzi pentru fiecare "monstru" italian. In schimb, Urraco s-a vandut destul de bine in Germania si Franta. La aceasta ora, un Uracco second din Germania atinge pretul de 60.000 euro.

Muschi americani

Ford GT40 a fost inspirat de orgoliile existente intre Enzo Ferrari si Henry Ford al II-lea. Beneficiind de sprijinul unei echipe din care faceau parte Carol Shelby, Roy Lunn si Ray Geddes, Ford a incercat sa le demonstreze italienilor ca marca infiintata de tatal sau poate produce masini de curse.

GT 40 a fost modelul care, desi nu a fost niciodata omologat, a asigurat rezistenta americanilor in fata invaziei masinilor sport italiene. Produs in 1964-1968 in doar 134 de exemplare, GT40 a stat la baza viitoarelor masini cu muschi americane. Iar variantele Mustang Shelby din 1967 au aratat ca orgoliul lui H.Ford a fost in cele din urma satisfacut.

Un Mustang Shelby din prima generatie 1967 costa la data lansarii 8.000 dolari, fiind cotat ca un automobil scump al unei firme care se adresa maselor largi de cumparatori. Doar 50 de exemplare au fost facute, iar doua dintre acestea, cel din "Gone in 60 seconds" si un altul detinut de un proprietar din Mineapollis, au atins cifre astronomice la revanzare: 1,1 milioane dolari, respectiv 1,3 milioane.