F40 Beurlys - Povestea singurului Ferrari F40 LM fara plafon

Daca toti cei ce s-au nascut in perioada anilor '70 - '80 au indragit din toata inima fiorosul Lamborghini Countach, cei care-au venit ceva mai tarziu pe lume s-aun ingramadit la a diviniza modelul Ferrari F40. Iar motivele sunt lesne de inteles: F40-ul nu doar ca este ultimul automobil construit sub directa supervizare a lui Enzo Ferrari, ci reprezinta si un automobil sinonim cu performanta, atat in vremurile ce-au trecut, cat si cele ce vor veni. De asemenea, daca aducem in discutie si numai cele 1.315 exemplare construite, legendarul supercar al constructorului din Maranello poate fi considerat cu mare usurinta una dintre cele mai impresionante opere de arta pe care ne-a oferit-o, in intreaga sa istorie, fascinanta industrie auto.

Dar cariera modelului italian nu avea sa se rezume doar la un singur capitol. Mai exact, programul F40 a inregistrat un succes atat de rasunator 'in viata de strada', incat Enzo Ferrari a simtit inca de la bun inceput ca fantastica sa creatie ar trebui sa ia contact direct si cu lumea sporturilor cu motor. Drept urmare, compania din Maranello a apelat din nou la serviciile inginerilor de la Michelotto, in urma acestei cooperari rezultand extremul F40 LM - un automobil care era cat pe ce sa-si ia ramas bun de la curse inainte ca macar sa reuseasca sa ia parte la vreuna (iar asta din pricina faptului ca faimoasa Grupa B tocmai avea sa-si dea duhul obstesc).

Din fericire, pretiosul F40 LM reusea sa se inscrie, in anul 1989, in cadrul competitiei North American IMSA GT series. Totusi, exista o oarecare legenda care-afirma ca cei din Maranello nu aveau sa sustina intrutotul acest 'program', italienii de la Fiat sugerandu-le celor de la Ferrari sa se concentreze exclusiv asupra Formulei 1. Indiferent insa care-ar fi adevarul, prototipul stantat cu numarul 79890 a ajuns pe mainile Ferrari of France si, in cele din urma, in cursa IMSA GT de la Laguna Seca, in care pilotul Jean Alesi avea sa obtina un remarcabil loc trei.

Din nefericire, in urmatoarea cursa - disputata la Del Mar Raceway, F40-ul LM abandona din pricina problemelor tehnice. Totusi, supercarul italian nu planuia sa se dea batut prea usor, Jean Pierre Jabouille reusind un rasunator loc doi in cadrul Road America, una dintre etapele editiei din anul 1990 a seriei IMSA GT. Un viitor sezon in cadrul acestei competitii nu a mai venit niciodata, Ferrari-ul F40 LM devenind astfel tinta echipelor private care-si doreau sa participe la diverse evenimente organizate de-a lungul intregii planete.

Intr-un final, prototipul stantat cu numarul 79890 avea sa ajunga pe mainile pilotului si miliardarului Jean Blaton, cunoscut si sub numele de Jean Beurlys. Desigur, fiind miliardar, belgianul a pornit in cautarea unui plus de exclusivitate, acesta apeland in cele din urma la serviciile lui Tony Gillet - care, ceva mai tarziu, dadea nastere celebrului Gillet Vertigo. Primul modificare operata? Surprinzator sau nu, plafonul supercarului italian a fost indepartat complet, acest detaliu starnind numeroase controverse in comunitatea Ferrari. De asemenea, F40-ul LM se vedea nevoit sa renunte si la suspensia sa 'double-wishbone', aceasta fiind inlocuita cu una mult mai performanta - una de tip push-rod, similara celei folosite de Enzo, FXX si majoritatea masinilor de curse moderne.

Dar modificarile nu aveau sa se opreasca aici. Pe langa renuntarea la plafon si instalarea suspensiei push-rod, Tony Gillet - aflat sub atenta supraveghere a celor de la Michelotto, s-a pus pe efectuat si alte 'imbunatatiri', cea mai importanta dintr-acestea fiind reprezentata de structura tubulara proiectata pentru a contribui la ranforsarea caroseriei. De asemenea, partea frontala a primit un nou design, in timp ce evacuarea se incheia acum cu tobele de esapament pozitionate lateral, in fata rotilor spate. Rezultatul final nu a primit nici un nume oficial, aceasta creatie fiind cunoscuta in diverse cercuri sub denumirea de Ferrari F40 LM Barchetta sau, mai simplu de-atat, ca F40 Beurlys.

Indiferent insa de numele pe care-l poarta, acest Ferrari ramane una dintre cele mai extreme masinarii ale istoriei. Doar imagineaza-ti faptul c-avem de-a face cu un automobil ce cantareste mai putin de-o tona (exista unele voci care sustin ca masina cantareste doar 800 kilograme!). Si asta in conditiile in care propulsorul sau V8 twin-turbo ascuns sub capota produce undeva in jurul a 760 cai putere. Oare-ar trebui sa ne mai mire ca viteza maxima se situeaza in jurul valorii de 360 km/h, in timp ce acceleratia de la 0 la 100 km/h se realizeaza in aproximativ 3.1 secunde?

Si cu toate acestea, F40-ul Beurlys nu a reusit sa-si gaseasca nici un proprietar in cadrul unei licitatii organizate in urma cu mai bine de sapte ani - iar asta in ciuda pretului infim cerut, cuprins intre 190.000 si 245.000 dolari. Drept urmare, acest exemplar mirific pare sa-si fi pierdut urma odata cu trecerea timpului. Ceea ce nu reprezinta tocmai un lucru pozitiv.

Revenind insa la intrebarea de la care-am pornit, nimeni nu ne poate lamuri cu exactitate daca F40-ul Beurlys este sau nu un Ferrari. Adevarul este undeva la mijloc, F40-ul Beurlys avand la baza un exemplar F40 LM IMSA, insa nefiind recunoscut oficial de italienii de la Ferrari.