Pe Cheile Dobrogei cu BMW Seria 3. Un clasic nu se demodeaza niciodata

De mult imi doream sa conduc un Seria 3 de ultima generatie. Am avut ocazia sa ma distrez cu un Ursulet, cu o Pisicuta, cu un E46 si chiar si cu un E90, astfel ca voiam sa completez oarecum acest careu de asi. Mai imi ramane E21-le...dar n-au intrat zilele in sac.

Pentru mine, Seria 3 ramane un clasic, mereu la moda, o masina pe care mi-o doresc de mult dar pe care nici acum nu o am. Si nu pentru ca nu mi-o permit, ci pentru ca stiu ca nu o pot intretine asa cum vreau.

Asadar iti poti imagina bucuria pe care am avut-o atunci cand am primit in teste un BMW 320i. Produs acum doua luni, finisat in culoarea Sunset Orange, pachet Sport Line, jante negre pe 18, ornamente Shadow Line, geamuri fumurii pe spate...ce sa mai, bijuterie. Aveam sa aflu mai incolo ca nu este tocmai o masina perfecta, insa pentru inceput nu voiam sa ma gandesc la asta.

Voiam sa fiu doar eu, viitoarea mea sotie si drumul. O asemenea experienta merita impartasita mi-am zis. Am pornit asadar spre mare, deloc speriati de vremea destul de urata care se anunta pentru weekend.

Autostrada am parcurs-o usor si destul de confortabil (zic destul pentru ca am cam simtit dalele din beton de la inceput), 130 in bord, pilotul automat cu functie de franare activat, aerul conditionat pus pe 18 grade.

La intoarcere am decis sa o luam pe drumul vechi, national, Constanta - Slobozia - Bucuresti, pentru ca planuiam de ceva timp sa ajungem si pe la Cheile Dobrogei. In plus, aveam si eu ocazia sa simt mai bine masina, sa vad cum se descurca in depasiri, si asa mai departe. Acesta a fost momentul de care iti spuneam la inceput, cand mi-am dat seama ca BMW 320i nu este perfect.

Motorul de 2.0 litri turbo dezvolta 184 de cai putere, insa pare ca nu este de ajuns sa care caroseria de vreo 1.400 de kilograme. In treptele inferioare se descurca destul de bine, dar daca o calci la viteza mai mare, trebuie sa astepti putin pana sa simti ceva. Si vorba aia, avea o transmisie automata Steptronic sport de 2.409 euro.

Drumul spre Cheile Dobrogei nu este deloc ca in palma iar denivelarile mi-au adus aminte ca ma mai doare din cand in cand spatele. Curba la stanga, curba la dreapta, treapta inferioara, treapta superioara, pe domnisoara (inca) de langa mine o lua deja cu ameteala. Apropo, masina sta foarte bine pe viraje, suspensia isi face bine treaba, iar modul Sport iti tine turatia exact acolo unde ai nevoie. In plus, volanul se simte foarte bine in maini, nu este nici foarte subtire, dar nici foarte gros. Si scaunele...te imbratiseaza ca o iubita pe care nu ai vazut-o de cateva luni.

O las mai usor, nu pentru ca insista ea, ci pentru ca "greierasii" incepeau deja sa ma zgarie pe creier. Nu ma asteptam sa-i aud la o masina premium din mai 2018, dar noroc ca sistemul audio Harman Kardon mai detensiona atmosfera.

Ajunsi la destinatie, am uitat de toate. Peisajul, si locul in sine, este extraordinar, chiar daca linistea si aerul curat sunt eclipsate uneori de muzica populara si de fumul gratarelor... Dar iti recomand sa vizitezi Cheile Dobrogei.

Drumul pana la Bucuresti a fost un fel de contemplare. Eram atent la ce se intampla in jur (normal!), dar in acelasi timp ma gandeam la toate motivele pentru care nu mi-as dori BMW-ul de 54.000 de euro pe care tocmai il conduceam si cu care mi-am petrecut ultimele cateva zile.

Si stii la ce concluzie am ajuns? Ca nu imi vine in minte niciunul pana la urma. Da, are un motor cam lenes, costa cam mult, nu am reusit sa scot un consum mediu sub 7.4 litri/100 de km orice as fi facut, are "greierasi" si suspensia este cam rigida, dar chiar nu conteaza. Are personalitate, un exterior superb, habitaclu spatios, scaune sport confortabile si mai presus de toate, are acel ceva care il face perfect PENTRU MINE.