Privatizata dintr-o greseala, Dacia inregistreaza azi 15 ani de succes

Nu o sa va plictisim cu date pe care deja le stie orice roman, cum ar fi ca Dacia este cel mai important brand romanesc. Si ca, dupa ce a intrat in grupul Renault, in 1999, marca Dacia a vazut o crestere uriasa si ca acum se bucura de un succes mondial. Nu o sa va spunem nici ca in Romania, datorita marcii Dacia, peste 130.000 de romani au locuri de munca directe sau prin activitati conexe. Si nu va spunem ca francezii au investit miliarde de Euro in tara noastra, atat pentru modernizarea uzinei de la Mioveni, cat si pentru realizarea unor centre de dezvoltare si testare la Titu si la Bucuresti. In schimb, va spunem cum de a ajuns marca Dacia sa aiba un asemenea succes: printr-o eroare tipic romaneasca.

Pentru ca marca Dacia sa infloreasca, a trebuit sa moara ARO Campulung

ARO a fost alegerea initiala a francezilor, Dacia a fost planul de rezerva. Doar ca la Dacia, intentionat sau nu, fabrica a aratat mai bine in ziua cand a fost vizitata de oficialul francez... In 1996, cand era vice-presedinte al Parlamentului, membru al Biroului Permanent si membru al delegatiei Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, Adrian Nastase a reusit o intelegere diplomatica cu Franta. Asa cum azi se fac intelegeri legate de import si export, la acea vreme era vorba de o investitie in tara noastra. Intelegerea presupunea o investitie franceza in domeniul auto din Romania, in speta, cumpararea fabricii ARO Campulung, care acumulase datorii uriase si, pe hartie, era falimentara. O intelegere, de altfel, laudabila din partea actualului puscarias, Adrian Nastase.

Directorul ARO de la acea vreme, Iustin Preoteasa, s-a intalnit in biroul lui Nastase cu Directorul de Dezvoltare Renault. Francezul a venit, se pare, crezand ca este doar o vizita de curtoazie, pentru ca nu trebuia decat sa confirme ceea ce i se spusese: Renault cumpara uzina Aro. Cu cartile facute, in urma intelegerii cu statul francez de a prelua ARO fara niciun cost de cumparare, directorul francez s-a dus la Campulung pentru a vizita fabrica ARO. Cu surle si trambite, impreuna cu directorul Preoteasa, a vizitat uzina de masini 4x4. Sau ce mai ramasese din ea...

Aici insa, dezamagire uriasa: fabrica avea liniile de asamblare ale anilor '50, organizarea era la pamant, multe hale erau deja goale, cu utilajele vandute la fier vechi, unele sectii nu mai aveau portile metalice de la intrare si calitatea produselor finite era jalnica. Si pentru ca francezul sa se convinga ca aici nu e nimic de cumparat, directorul ARO care facea bani frumosi din capusarea uzinei, s-a asigurat ca musafirul vede numai partile rele de la ARO. Francezul a zis stop, stupefiat de ceea ce vede si i-a spus lui Preoteasa: "Daca cumpar aceasta ruina, voi fi concediat de Renault. Daca nu cumpar, incalc intelegerea diplomatica intre tarile noastre si iar voi fi concediat".

Directorul ARO, probabil simtindu-se usurat ca ARO nu va fi cumparata de francezi, i-a sugerat uzina Dacia de la Mioveni. La acea vreme, nici Dacia nu o ducea prea bine si statul se gandea si la privatizarea ei, insa urgenta era ARO. Dupa inca o vizita la Bucuresti, in biroul lui Nastase, a urmat vizitarea fabricii Dacia. Aici, condus de Constantin Stroe, Directorul General si de la acea vreme la Dacia, francezul a vazut o posibilitate de investitie. Lucrurile aratau mai bine si tehnologia era ceva mai moderna, din anii '70. Asa a ajuns sa fie cumparata Dacia de Renault, la finalizarea tratativelor in 1999. Mai precis, pe 2 iulie 1999, la Bucuresti, Louis Schweitzer, presedinte director general Renault, cu Radu Sarbu, presedinte Fondul Proprietatea de Stat si Pierre Menat, ambasadorul Frantei la Bucuresti au semnat contractul de privatizare.

ARO a fost alegerea initiala a francezilor, Dacia a fost planul de rezerva. Doar ca la Dacia, intentionat sau nu, fabrica a aratat mai bine in ziua cand a fost vizitata de oficialul francez...

Adrian Nastase, vinovat de doua lucruri: moartea uzinei ARO si succesul marcii Dacia

Daca cei 130.000 de romani care au locuri de munca datorita succesului marcii Dacia ar trebuii sa-i multumeasca cuiva, acea persoana este Iustin Preoteasa, Directorul ARO din 1996. Pentru ca el a venit cu ideea ca francezii de la Renault sa cumpere marca Dacia si pentru ca el a "avut grija" ca uzina ARO sa arate jalnic in ziua vizitei oficiale a delegatiei de la Renault. Insa persoana care a facut totul posibil este Adrian Nastase.

Acelasi Adrian Nastase care si-a ratat jugulara cu glontele, semna cu o mana contractul de vanzare a uzinei ARO pentru suma jenanta de 153.000 de dolari si cu cealalta mana semna privatizarea marcii Dacia: una la groapa de gunoi, alta spre culmile succesului mondial.

Spiritul de business al francezilor de la Renault si-a aratat inca o data eficienta in industria auto

Marca Dacia s-a nascut cu ajutorul Renault, in 1968. Primele vehicule Dacia, modelele 1100 si 1300 erau in totalitate construite din piese frantuzesti, dar asamblate la Mioveni. Dupa 1973, cand uzina romaneasca a inceput sa fabrice propriile piese si motoare, atat calitatea, cat si fiabilitatea masinilor Dacia a inceput sa scada. Dupa 1989, marca Dacia a vazut un colaps urias fara siguranta exporturilor asigurate de Ceausescu cu alte tari comuniste, si in 1996, inainte de discuriile cu Renault, era aproape de faliment din cauza capusarilor interne.

Nu conteaza cum au pus mana pe Dacia, dintr-o greseala sau nu, vrand sau nevrand. Dar cert este ca au facut o treaba buna. Dupa ce au venit francezii la putere, Dacia a inceput sa produca masini competitive si fiabile, din nou, la fel ca in 1970. Si odata cu aparitia modelului Logan... restul e istorie. O istorie frumoasa si de succes, cu milioane de automobile vandute pe tot mapamondul si un nume de care suntem iar mandri.

Ce am invatat din toate astea? Nimic mai simplu: daca suntem lasati sa ne descurcam singuri, noi, romanii, nu stim altceva decat sa furam si sa NE furam. Nu stim altceva decat sa transformam povesti de succes in ruine, uzine in mormane de praf si sa distrugem vieti si sa lasam oamenii fara locuri de munca. In clipa in care vin strainii sa ne conduca, ne dam seama ca putem face si lucruri frumoase. Iar tot ce inseamna Dacia in ziua de azi este cel mai bun exemplu de incompetenta romaneasca si de profesionalism strain.