Pe tocuri la volan: fie benzina cat de scumpa, tot mai buna-i tara mea

N-am batut coclaurii peste tot prin lume si-am auzit si povesti frumoase despre cat de civilizati sunt slovenii sau cat de precisi sunt nemtii la volan, dar experienta personala nu include nici una dintre aceste natii. Am condus, in schimb, in minunata Franta si tot incerc sa scap de sechele de vreo doi ani, cand s-a-ntamplat asta.

Masina, templu al rugilor noastre

Romanu' munceste mult pana sa-si ia o masina, daca nu vorbim despre copiii de bani gata sau despre demoazelele care au un "iubi / pufulet / iepuras" drept sponsor oficial. Si atunci cand reuseste, apai o transforma in altar si alta nu!

Scrumiera mereu curata, evitarea spalatoriilor cu perii care zgarie masina, odorizantele, mangaierea bordului si curatarea volanului cu servetele umede antibacteriene, parcarea in locuri cat mai sigure si mai ferite de ochii / coatele / oglinzile lumii sunt doar cateva dintre obiceiurile mandrului posesor de autoturism din Romania.

Frantuzu', pe de alta parte, are o mare durere dorsala in acest sens. Amu' nu stiu daca toti, dar cei din Provence nici nu se sinchisesc sa-si spele automobilul personal in mod regulat si considera ca un vant mai puternic sau o ploaie sunt suficiente pentru a-nlatura stratul de praf. Adevarul e ca acolo-ti speli singur masina, nu exista spalatorii cu angajati. Parcheaza doar in locuri permise, ce-i drept, dar nu nimeresc intotdeauna intre doua masini si nu se streseaza cand incaleca vreuna dintre ele. Ce-nseamna o zgarietura sau un far spart, cand ai vinul de Bandol aproape?

Pentru ei, autoturismul nu e decat un mijloc de deplasare, nicidecum o a doua casa sau, fereasca sfantu'!, o modalitate de a-si etala potenta. De fapt, francezii conduc automobile ieftine si proaste facute la ei in tara, ca-s nationalisti; nu de alta, dar ce sens ar avea sa investeasca intr-o masina nemteasca daca oricum nu stiu sa o foloseasca la capacitate maxima? Si astfel ajungem la problema numarul 2 a soferilor din Franta:

Freza si viteza

E clar, sofatul nu este una dintre pasiunile celor din sud. "Qui va piano va sano e lontano", spune un proverb italian, care se potriveste parca mai bine francezilor. Carevasazica, nu te grabi, boss, ca oamenii grabiti mor mai repede. Asta sa fie oare explicatia faptului ca provensalii se deplaseaza cu viteza unui melc fugarit de-o broasca testoasa?

Ori sunt eu prea obisnuita cu graba de-aici, cu trecutul pe galben si cu scurtaturile, ori oamenii astia chiar au prea mult timp liber. E clar ca au, de vreme ce mai toti sunt dusi pe la coafor si pe la sala de fitness, dar chiar nu se grabesc niciodata nicaieri?! La ei nu exista limita minima de viteza? Eu nu-s omul care sa claxoneze sau sa dea flashuri in trafic, dar acolo asa as fi simtit nevoia, ceva de speriat!

Sa mai spun si ca pietonii sunt mai molcomi decat prevad hiperbolele noastre cu ardeleni? Pana sa traverseze, se opresc de 5 ori pe zebra ba sa-si aseze ochelarii, ba sa-si lege sireturile, ba sa se uite-ntr-o oglinda, ba sa citeasca o carte.

Ceva care mi-a placut, totusi

N-am rezistat sa ma plimb numai cu masina pe stradutele-alea frumoase, mai ales c-am fost acolo in miezul verii. Asa ca am inchiriat, pe rand, un scuter si biciclete. Pe scuter am fost pasager, ca era d-ala mai puternic pentru care-ti trebuie si categoria A la permis.

Ideea e ca omuletii astia care miros a levantica si sunt la fel de calmi precum planta mentionata respecta vehiculele pe doua roti. Iti fac semn sa treci, iti lasa suficient loc intre sosea si borduri, te atentioneaza cand te depasesc. As putea spune ca m-am simtit mai in siguranta sub casca decat sub plafonul masinii, atat sunt de draguti cu biciclistii, scuteristii si motociclistii.

Sinziana Patru

Tu cu ce experiente te-ai confruntat pe soselele tarilor ce le-ai vizitat?