Editorial: astazi am invatat de ce mor oamenii pe calea ferata

Editorial: astazi am invatat de ce mor oamenii pe calea ferata
  • Anual circa 35 de oameni mor in accidente auto feroviare
  • Majoritatea trecerilor de cale ferata nu sunt semnalizate
  • In Pipera, in jur de 5 trenuri opresc zilnic circulatia
Distribuie pe Facebook

Pipera, la celebra trecere la nivel cu cale ferata unde acum un an a murit un milionar cu un Bentley. Eram a doua masina cand s-a lasat bariera. Nimic nou, mi-am zis... Vine trenul, se ridica, dupa care plec la treaba mea in 10 minute. Nimic mai gresit.

Ca traim intr-o tara jenanta, plina de politicieni corupti sau chiorditori de doctorate, o stie oricine. Ca avem o infrastructura penibila, la fel... toti stim asta. Dar ca vietile oamenilor sunt puse in pericol de incompetenta celor care sunt platiti sa ne ocroteasca... de fapt, scuzati-ma. Si asta o cunoastem. Iar azi am mai intalnit o situatie care mi-a confirmat ca tara noastra este sub orice critica.

Mergeam spre Porsche Bucuresti Nord, cu ceva treaba. Cand, cu vreo 100 de metri inainte de trecerea la nivel cu cale ferata ce traverseaza ditamai bulevardul, numita Strada Petricani, vad ca se lasa barierele. Incetinesc, o las sa curga, ma opresc pe prima banda la umbra, relaxat, chiar daca afara sunt 30 de grade. Cat poate dura trecerea unui tren, 10 minute? Cumva 15? Asta e... eram in timp pentru intalnire, desi nu prevazusem oprirea asta.

Trec 20 de minute, nimic. Eram a doua masina de la bariera, in spatele meu se facuse o coada care cred ca trecea de 1,5 kilometri. Aproximativ 500-600 de masini, intinse pe cele doua benzi. Vreo 160 numarasem eu... Pe contra-sens, dinspre Pipera, acelasi lucru. Era coada pana dincolo de rondul cu OMV, pana pe podul nou care duce spre Bd. Barbu Vacarescu. Trecuse jumatate de ora de cand am oprit la bariera. M-am dat jos sa ma uit dupa tren. Am intrat direct pe sine, sa ma uit de ce naiba astept ca boul, alaturi de alti soferi lesinati de caldura...

Cat vezi cu ochii, nici urma de tren. Si de acolo e ceva vizibilitate, sa tot fie mai bine de 800 de metri in ambele parti. Trecuse deja si ora intalnirii, am sunat sa ma scuz de intarziere. In cele din urma, furisat in masina la racoarea Climaticului, va venind din dreapta un tren de marfa. Un gunoi de tren care circula cu colosala viteza de 3 km/h. Si lung, nevoie mare! Mai trec vreo 8 minute pana se desfasoara tot trenul, bag in viteza si zic: Gata, in sfarsit, 40 de minute de asteptat ajung!

Teapa. Trenul trece, bariera ramane culcata. Ma duc iar pe sine, iar nu se vede nimic. Lumea deja intorcea masinile, iesea nervoasa, nu stia nimeni ce se petrece. Dupa inca vreo 10 minute mai apare alt tren, tot din aceeasi directie, cu platforme goale de masini. Care circula cu aceeasi viteza uriasa de 3 km/h, maxim! Cum trece el agale, in sfarsit barierele se ridica si, dupa aproape o ora de asteptat ca prostul in soare impreuna cu, probabil, peste 1000 de alti cetateni din capitala, ma pun in miscare. Coada pe sensul celalalt era cat vezi cu ochii, atat spre Pipera, cat si spre politie. Evident, nesimtiti care au depasit coloana ca sa ajunga in fata au fost destui. Inclusiv un militian civil la volanul unui Logan de politie cu numarul MAI 26121, care s-a gandit ca are voie sa conduca autospeciala platita din bani publici in timpul liber, dar si sa faca abuz de functie... Penibil!

Dar, la sfarsitul asteptarii mele, am realizat un lucru. Accidentele auto pe trecerile de cale ferata se intampla din doua motive, ambele in egala masura de reale: prostia soferilor si prostia autoritatilor. Despre prostia unor oameni retardati care se gandesc ca pot depasi trenul, am tot vorbit. Si nimic nu este mai prostesc decat sa nu te asiguri atunci cand treci calea ferata. Si mai grav este insa sa treci calea ferata fara sa te asiguri cand ai si alti pasageri la bord. Daca esti singur, primesti ce meriti. Dar cand se intampla sa conduci o dubita plina de oameni si tu decizi ce se intampla cu viata lor... Nu e corect.

Astazi insa as vrea sa va povestesc despre autoritatile care omoara oamenii, direct sau indirect. Si luam un caz celebru, cel al milionarului cu Bentley de anul trecut care a fost lovit de tren exact in acelasi loc in care am fost azi. Zvonuri si supozitii sunt multe, de la sinucidere pana la consum de alcool. Dar sa luam urmatoarea situatie. Esti un om de afaceri care are o intalnire importanta, intalnire de care depinde viitorul tau si al familiei tale. Ajungi la trecerea asta de cale ferata si te trezesti ca esti blocat ca ultimul sobolan pret de o ora. Iti fierbe sangele in vene si cand vezi ca se umple paharul risti tot, nu ai ce face, si depasesti coloana, vrand sa ajungi la intersectie. Dupa care urmeaza un accident nefericit, cauzat de un cumul de factori... Cine este de vina aici?

Fara indoiala, omul ca s-a grabit si ca nu s-a asigurat. Insa complici la crima sunt si urmatoarele personaje. In primul rand, operatorul barierelor. Cat de cretin la cap sa fii sa lasi barierele cu 40 de minute inainte sa apara trenul? Asta este o dovada clara de durere in cur fata de soferii care zac ca vitele in aglomeratie, doar ca cineva nu este in stare sa sincronizeze viteza trenului cu bariera. In al doilea rand, la fel de vinovat este dobitocul care le permite unor trenuri sa circule cu viteze de 3 km/h, in situatia in care sinele ne permit viteze mult mai ridicate. Si, la fel de vinovati sunt cei din Voluntari care, vreme de atatia ani si atatea decese, nu au demarat construirea unui pasaj sub aceasta cale ferata...

Sa explic nitel: dupa mintea mea, intr-o tara normala, s-a pus semnalul sonor si vizual, dupa 10 secunde coboara bariera, dupa 5 minute trece trenul in viteza si instantaneu se ridica bariera. Totul sincronizat, in siguranta, operatiune ce dureaza nici 10 minute si in urma careia nu se fac aglomeratii de sute de masini. Dar, revenind cu picioarele in mocirla romaneasca, ce este normal la noi? Nimic.

Poate ca lumea ar muri mai putin in accidentele cu trenuri, daca s-ar gandi cineva sa faca aceste intersectii mai sigure si mai coerente. Poate ca nu ar mai exista teribilisti care sa treaca de bariera cand e semnalul rosu aprins, daca ar sti ca asteptarea la bariera ar fi de numai cateva minute. In schimb, romanul se gandeste: Daca nu trec acum, o sa astept si o ora, asa ca fortez bariera... Si hop, se intampla accidente cu morti imprastiati pe camp.

Eu zic ca merita discutat acest subiect. Cert este ca, dupa intamplarea de azi in care a trebuit sa stau o ora la una din cele mai importante bariere din capitala, e clar ca vina in astfel de incidente grave nu o poarta doar soferii. Parerea mea este ca totul incepe de la autoritatile care nu isi fac treaba si pe care nu le intereseaza de soarta noastra, a soferilor. Tu ce parere ai?

Distribuie pe Facebook
mai multe