Istoria monoposturilor Tyrell P34, masina de Formula 1 cu 6 roti

Formula 1 a anilor '70 era o cursa a echipelor de a gasi formula secreta de aerodinamica si putere. Au existat in acea perioada multe proiecte care mai de care mai ciudate, printre care si Brabham BT46B, un monopost care avea montat in partea din spate un ventilator urias. Scopul acestuia fiind de a produce un fel de vacuum sub masina, crescand aderenta. Insa la fel de radical a fost si monopostul cu 6 roti al echipei Elf. E vorba de perechea de masini Tyrell numite P34.

Numele vine de la denumirea proiectului initial care se numea Project 34. Masina a fost gandita de Derek Gardner, designerul-sef de la Tyrell. Aceasta idee nebuna i-a venit acestuia in incercarea de a obtine o forta mai mare de apasare pe partea frontala a masinii de curse. Asadar, el a inlocuit perechea de roti din fata monopostului cu 4 roti fabricate special care aveau un diametru de numai 25 de centimetri. Conform proiectului, o masina care avea roti atat de mici scapa de efectul de ridicare la viteze mari creat de diametrul mare si se bucura astfel de o apasare mai mare.

In plus, cele 4 roti mai mici din fata ofereau acum o suprafata de contact cu solul mai mare, iar franarea, cel putin teoretic, era mai eficienta decat in cazul masinilor care aveau numai 2 roti in fata. Insa, la fel ca si alte proiecte nebune ale vremii, aceasta idee si-a dovedit ineficienta in fata designului conventional al echipelor Ferrari sau McLaren. Aceste echipe aveau piloti buni, precum Niki Lauda sau James Hunt.

Chiar daca de-a lungul vremii pe pistele de Formula 1 au aparut multe inovatii ciudate, Tyrell a fost printre putinele echipe care chiar au reusit sa obtina niste rezultate decente, chiar daca nu s-au bucurat de titluri sau podiumuri multe. Masina a luat startul prima oara in Marele Premiu al Spaniei in 1976, cele doua monoposturi ale echipei Elf Tyrell fiind conduse de Jody Scheckter si Patrick Depailler. Ambii piloti au reusit sa obtina puncte, insa nu au urcat pe podium. Dar anvelopele create special de Goodyear se pare ca nu erau destul de bine realizate pentru a le permite celor doi piloti la volanul masinilor cu 6 roti rezultate mai bune.

Jody ScheckterVictoria din 1976 din Suedia

Tyrell P34 a vazut apogeul succesului in acelasi an, la Marele Premiu al Suediei. In aceasta cursa, aceste masini ciudate cu 6 roti au avut momentul lor de aur: Scheckter a obtinut locul 1, iar Depailler a terminat al doilea, in timp ce pe locul 3 s-a aflat Niki Lauda cu al sau Ferrari. Atunci, pe 13 iunie, Jody Scheckter a devenit singurul pilot care a castigat vreodata o cursa de Formula 1 la bordul unei masini cu 6 roti. Si, pesemne, va ramane singurul o vesnicie.

Un an mai tarziu, in echipa Elf a venit suedezul Ronnie Peterson in locul lui Scheckter. Si masina a vazut o serie de modificari pentru noul sezon. Acum se numea Tyrell P34B si era ceva mai grea decat vechiul model, dar cu ceva imbunatatiri pe partea aerodinamica. Desi ambii piloti ai echipei au reusit in 1977 sa obtina ceva puncte, lucrurile erau destul de clare pentru toata lumea: noul P34 nu mai era la fel de bun ca vechiul model. Si, in timp ce echipa dadea vina pe Goodyear ca nu erau in stare sa fabrice niste pneuri de calitate care sa tina toata cursa si sa le ofere aderenta monoposturilor, de vina mai era si greutatea data de suspensia dubla din fata, dar si lipsa de experienta a pilotilor Elf care se luptau cu nume grele din echipele concurente.

Anul 1977 a fost cel de-al doilea in care aceste masini cu 6 roti au luat startul, dar si ultimul. Proiectul s-a dovedit a fi un esec, masinile nevand nicio sansa la titlu. Motiv pentru care, in 1978, proiectul Tyrell P34 s-a incheiat.

Masinile insa exista si astazi, fiind atribuite in colectii private. Dar pasionatii le pot vedea la diverse evenimente dedicate pasionatilor auto, precum Goodwood Festival of Speed. In prezent, compania Avon de anvelope este singura care produce pneuri speciale pentru cele cateva monoposturi care mai exista in prezent cu 6 roti.

March 2-4-0Williams FW08Ferrari 312T6

De-a lungul timpului, in anii urmatori, au mai existat producatori care au cochetat cu ideea unui monopost cu 6 roti. Echipe precum March Engineering si Williams au realizat monoposturi experimentale cu 6 roti, insa nu au participat niciodata intr-o cursa de Formula 1. Acestea aveau puntea spate dubla, spre deosebire de Tyrell, care avea 4 roti in fata. Chiar si Ferrari a reusit sa construiasca un prototip cu 6 roti, dar care avea o singura punte dotata cu 4 roti. Acest monopost se numea Ferrari 312T6, dar, la fel ca si celelalte masini experimentale, nu a vazut pista de Formula 1 intr-o competitie. Iar epoca masinilor de Formula 1 cu 6 roti a luat sfarsit in scurt timp, cand reglementarile FIA au spus clar ca 4 este numarul maxim de roti pe care le poate o avea masina participanta.

E limpede ca Formula 1 a anilor '60-'80 a fost ceva spectaculos si inedit. Iar lipsa reglementarilor in detaliu le permitea constructorilor sa fie inventivi. Adica au fost proiecte extreme care puneau accentul pe aderenta, pe forta de apasare, pe partea aerodinamica, pe motorizare sau pe calitatea pneurilor. Insa in cele din urma s-a dovedit ca pilotul conteaza cel mai mult. Drept dovada stau numele mari in frunte cu Niki Lauda care au castigat in repetate randuri cu un monopost care avea un design conventional. Asadar, Tyrell P34 ramane in istorie drept un design inovator, care nu a adus rezultate pozitive, dar care va ramane pe vecie drept "Masina de Formula 1 cu sase roti".

Ensign N179March 711

Ligier JS5

Brabham BT46B