Reportaj din mijlocul fericirii: picnicul Dacia din Franta, un vis la 20.000 de leghe departare de Romania

Dacia, masina nationala a Frantei

Sa vezi in Franta un Sandero, un Logan sau un Duster e ca si cum ai vedea in Romania un BMW. Adica nimic interesant sau iesit din comun. Poate si pentru ca Sandero este autoturismul cel mai bine vandut la nivel national, peste orice alt model frantuzesc. Dacia este, fara indoiala, o masina considerata nationala, devenita parte din Franta, la fel ca branza Camembert sau Edith Piaf. Asa ca daca la inceput imi sarea in ochi orice masina romaneasca de pe autostrada franceza, in cateva minute am renuntat sa le mai numar. Pana cand ne-am apropiat de un loc de care nu mai auzisem niciodata, domeniul Courson, in Courson-Monteloup, la 35 de kilometri departare de Turnul Eiffel.

Parcarile din afara domeniului erau suprasaturate de Dacii

Aici au aparut semne cu sageti catre "Grand pique-nique Dacia". Si, odata cu ele, ca in imaginile de pe Discovery cu marile migratii de antilope, Dacii de toate felurile. In spatele nostru erau doua Logane si un Sandero. In fata, un Lodgy si vreo trei Dustere. La o intersectie dintr-un sat mai mic decat Centrul Vechi, doar Dacii. Toata lumea avea aceeasi directie, toata lumea era punctuala: la 10:00 demara un eveniment organizat de Dacia, pentru dacioti.

Sa vezi zeci de Dacii in jurul tau, toate incarcate cu familii zambitoare, cu copii voiosi, cu bunici veseli si cu catei hazlii, nu este deloc usor. Pentru ca pofta asta de viata a daciotilor din Franta parca nu se potriveste cu ce vad zilnic pe strazile din Romania. E clar, ceva este in neregula cu picnicul asta...

Pe aleea principala incepe sa se aglomereze

13.000 de zambete

Cobor din microbuz direct pe iarba proaspat taiata. Simt inca pamantul moale de la ploile care au facut Sena sa dea pe afara. Zeci de tineri de la organizare, cu tricouri Dacia, ne indrum cu zambetul pe buze spre intrarea presei. Ca la orice eveniment in care se aduna multi oameni, intrarea este ceva mai stricta: orice geanta este controlata si orice vizitator face cunostinta cu detectorul de metale. Tensiunea si frica date de un alt atac terorist exista, dar toti oamenii se uita la tine de parca te cunosc de o viata si vor sa te imbratiseze.

La intrare, toate bagajele sunt controlate, dar toata lumea coopereaza: stiu ca este pentru siguranta lor

Cei mai tineri participanti sunt obisnuiti cu plimbarile in Dacie

Se face si putina coada, atat de masini, cat si la intrare. Nimeni nu claxoneaza, nimeni nu injura. Asteapta toti rabdatori, veseli, stiind ca urmeaza o zi plina de distractie pe teritoriul castelului Courson. In total, 13.000 de oameni, toti posesori de Dacie, care s-au inscris pe un site dedicat cu seria de caroserie a masinii pe care o detin. Au primit un cod de bare si au venit cu el printat, obtinand intrarea gratuita. De fapt, o zi plina de activitati si bucurie gratuita, pentru ca Dacia le da tuturor invitatilor cadouri, dar si un cos de picnic. De indata ce ai intrat aici, nu ai ce sa faci cu banii, pentru ca Dacia Franta s-a ocupat de orice cheltuiala. Apreciez cam 50 de Euro/om. Si la 13.000 de oameni... faceti voi calcule. De fapt, sunt 13.000 de zambete.

Dacioti adunati in curtea unui castel

Dacia organizeaza anual acest picnic, aflat acum la a 8-a editie, pe un domeniu extraordinar. Un castel vechi, o pajiste uriasa, un lac plin de pesti, padure si tot ce poti sa-ti imaginezi. Masinile romanesti sunt lasate la intrare, pe niste parcari amenajate pe pajiste, iar familiile intra in domeniu pe jos.

Dupa ce treci printr-un filtru amanuntit de securitate, te trezesti in lumea Dacia. Locuri de joaca pentru copii, concursuri, ateliere de pictura, camere digitale care iti printeaza poze hazlii, terenuri de fotbal, concursuri de facut baloane de sapun, desene faciale, plimbari cu hidrobicicleta pe lac, cort cu piese si accesorii pentru Dacii si o multime de alte nebunii. Toate, in acelasi loc. Toate, pentru participantii la acest picnic prin care Dacia isi arata aprecierea fata de clienti.

Oglinda-oglinjoara...

Distractie pentru copii, bunici, parinti si catei

Inca de la primul pas facut pe iarba pajistei care inconjoara castelul imi dau seama ca evenimentul este special gandit pentru familii. Ma duc la intrare, acolo unde vizitatorii arata un bilet unic si primesc cadoul: cate o palarie pe care scrie J'aime ma Dacia si cateva maruntisuri. Barbati, femei, copii, isi dau jos imediat sepcile si palariile cu care au venit de acasa si isi pun palaria albastra Dacia cu o mandrie totala. Au Dacie, au venit la invitatia Dacia, apreciaza marca romaneasca. Sunt impresionat si miscat. Cati romani cunosti tu care ar purta in Romania o palarie Dacia? Eu nu cunosc...

Unii au venit cu catelul, altii sunt cu bunicii dupa ei, sunt si copii nou-nascuti, in carucioare sau in bratele parintilor care rad. Sunt si persoane cu handicap, imobilizate, dar care se distreaza la fel de tare ca oricare altul, fara ca cineva sa-i vada diferiti. De la mosuleti cu pipa intr-o mana si bastonul in cealalta, pana la copii care dorm cu suzeta in gura, toti poarta cu mandrie insigne, tricouri sau sepci Dacia.

Un baietel deseneaza tacticos un Duster, in multe culori, si imi prezinta desenul sa-l fotografiez. Un pusti mai mic, mazgaleste grabit pe hartiile de desen. O fetita se urca pe un balon de sarit si cade pe iarba, incepe sa rada, se ridica, dupa care topaie in continuare. Cine face cel mai mare balon de sapun? Dar cine castiga la concursurile de construit sau de titirez-viteza pe placa de lemn? Cine are cel mai frumos machiaj? Dar cine impleteste cele mai frumoase benzi pentru par? Cine castiga oare cursa de alergare in sac? Sa fie baietelul cu par lung, sau cel roscovan, cu palaria albastra?

Raspunsul este unul singur: toti. Copiii care au venit la picnicul Dacia nu se pot plictisi o clipa. Nici parintii lor. Care se plimba printre masini, incercand sa se hotarasca la viitorul model de familie. Sau verifica oferta in materie de accesorii. Sau se plimba cu hidrobicicleta pe lac, fie incearca sa-si invinga copiii la concursurile de aruncat la tinta... Picnicul Dacia este despre familie si atat.

De la Renault la Dacia, de la Dacia la Dacia

Aleea principala de intrare trece prin cateva masini din gama Dacia. Majoritatea vizitatorilor se opresc la ele, se urca, verifica aparatura, le masoara si se uita in portbagaj. Pentru ca francezii nu tin foarte mult o masina si o schimba dupa cativa ani, pentru ca isi permit. Interesant este ca toti care dau tarcoale masinilor expuse detin o Dacie, dar vor sa o schimbe in curand cu o alta Dacie.

Un nene imi spune, in timp ce asteapta cu nevasta si baiatul la coada pentru fotografii traznite, ca are un Sandero. A avut acum cativa ani un Renault Espace care l-a costat intr-un an 8000 de Euro pe reparatii. A vandut masina si a cumparat un Sandero nou, pe benzina, cu care a facut deja 90.000 de kilometri. "Sandero este singura masina care nu m-a costat niciun ban in afara de revizii!" spune francezul mandru de alegerea facuta. Langa el, o doamna simpatica, ce poarta mandra o insinga pe care scrie "Ambasador Sandero". Adica o persoana care detine un Sandero si care, fara sa o plateasca nimeni, a ales sa isi ofere masina prietenilor care vor sa faca test-drive, a ales sa vorbeasca despre masina si sa le arate tuturor ce stie sa faca. Ea spune ca are un Sandero pe benzina cu care a facut 60.000 de kilometri fara nicio problema. Si ca nu ar schimba nimic la masina.

La final, cand sa plec, domnul cu Sandero stiind ca sunt din Romania, tara in care se fabrica masina lui, imi spune ca ar vrea sa transmita un mesaj: daca se poate, sa schimbe mocheta podelei pentru ca intr-un colt s-a desprins. Dar mai zice, cu mandrie, ca anul acesta mai vrea sa-si cumpere o Dacie, tot un Sandero. Nevasta lui are tot Sandero, fiul lui are Sandero, socrul lui are Duster. Si mai imi spune ca a vazut in revista franceza Daciattitude articolul despre Loganul de 1 milion de kilometri de la Slobozia. "Da, eu l-am facut si le-am dat pozele celor de la Daciattitude" i-am zis, trist fiind de faptul ca, in sfarsit, mi-am adus aminte de un roman mandru de masina lui...

Dacia este o masina prietenoasa si cu proprietarii de animale

Picnic, zambet si concert

Pe domeniul cu castel, lac si pajiste, este o vanzoleala continua. Cine s-a plimbat cu barca, acum vrea sa-si faca poze, dupa care vrea la concursul de aruncat la tinta, dupa care vrea sa joace fotbal. Si invers. Cateii se plimba si ei alaturi de familie, lumea incepe sa fie din ce in ce mai numeroasa. Peste tot sunt cozi, dar nimeni nu se grabeste: au venit sa se distreze si sa petreaca o zi memorabila alaturi de cei dragi. Totusi, parca se apropie ora pranzului...

La ora 13 incep sa se distribuie cosurile de picnic. Bautura este si ea gratuita, dar orice urma de alcool este interzisa. Dacia a organizat totul ca la carte: fiecare familie inscrisa a primit o anume culoare. Daca ai fost repartizat la culoarea portocalie, te duci cu biletul la cortul portocaliu. Si iei de acolo cosurile de picnic pentru toata familia. Dupa care, te duci sa cauti un loc in care sa iei pranzul: fie la una din sutele de mese cu banci de picnic, fie direct pe iarba, fie pe scaunele pliante cu care ai venit de acasa.

Deja, la ora 13:30, toata lumea ia masa ca la un adevarat picnic. Catelusii dorm, bebelusii motaie in carucioare, in timp ce copilasii mai mari sunt in continuare nazdravani si se zbenguie de colo-colo. Parintii savureaza bunatatile din cosul de picnic, pregatindu-se de concertul care urmeaza: un artist local, un fel de Smiley al Frantei, va urca peste o ora pe scena uriasa din mijlocul pajistei. Si cica a promis sa faca o atmosfera incendiara...

Dacia cu numarul 4.000.000

Dacia a fabricat recent masina cu numarul 4.000.000. E vorba de un Duster care i-a fost vandut unui client din Franta. Acesta a participat cu masina la invitatia Dacia. Acestia i-au colantat-o astfel incat toti participantii la picnic sa-si scrie gandurile si sa se semneze pe ea. O idee buna care a transformat un eveniment de marketing in ceva dragut si interactiv. Dar, pentru unii, masina asta a adus tristetea.

Am lasat si noi o amintire scrisa pe Dacia cu numarul 4.000.000

Cel mai trist eveniment la care am participat

Niciodata, in viata mea, nu am mai vazut atata voie buna, atata chef de viata si atata bucurie intr-un singur loc. Niciodata nu am mai vazut atatea zambete si rasete la un loc. Dar, undeva in adancul meu, crestea o tristete uriasa. Mai degraba o dezamagire, care a luat nastere din primele clipe in care am ajuns la picnic. Si, pe cat de frumos si reusit a fost picnicul Dacia pentru 13.000 de oameni, pe atat de suparator a fost pentru un roman care va scrie randurile astea.

Traiasca Dacia! Masina facuta pentru familia noastra!

Am auzit foarte multi francezi vorbind despre Dacia extrem de frumos. Toti laudau masina romaneasca si daca aveau ceva de criticat, o faceau elegant, dar tot cu mandrie ca sunt proprietari de Dacie. Majoritatea spuneau ca urmatoarea masina va fi tot una romaneasca. I-am auzit pe multi care spuneau ca adora modelele din gama Dacia pentru ca sunt, pur si simplu frumoase. Altii spuneau ca este masina ideala pentru familie, este masina care tine cu costurile reduse si cu fiabilitatea. I-am auzit pe multi spunand ca Dacia este printre putinele marci care stie sa-si aprecieze clientii printr-un astfel de eveniment, iar acest lucru conteaza enorm...

De fapt, in toata ziua de duminica, pe toata durata picnicului, am auzit numai vorbe de lauda despre marca noastra romaneasca. Vorbeau despre Dacia cu zambetul pe buze, erau mandri de alegerea facuta, erau pur si simplu fericiti ca au o Dacie! Adica toata ziua am auzit vorbe superbe pe care acasa la noi, acolo unde s-a nascut Dacia, unde este construita Dacia... nu se spun niciodata.

Daca esti pasionat ca mine si stii sa apreciezi marca Dacia pentru tot ce inseamna ea in ziua de azi, este extrem de dureros sa-i auzi pe altii cum o lauda si cum se mandresc cu ea, de parca ar fi o parte din ei, o parte din viata lor de zi cu zi. Imi venea sa urlu, sa tip la ei: "Alooo, Dacia este a mea! Dacia este la mine acasa, exista din 1968 si se fabrica la o aruncatura de bat de Bucuresti! In Dacie am crescut pe cand voi habar nu aveati ca exista! Nu este marca frantuzeasca, nu este a voastra! Este a mea, a romanilor! Eu trebuie sa ma mandresc cu ea, nu voi!"

Dar brusc, dezamagirea ma loveste. Si imi aduc aminte cum se "mandreste" romanul cu cel mai pretios produs original romanesc. Imi revin in minte toate jignirile la adresa Daciei, toate mistourile, toata caterinca si toata bataia de joc de care are parte Dacia acasa la ea. Imi aduc aminte de toti acei aroganti cu nasul pe sus care cred ca sunt prea buni pentru Dacia, dar nu si pentru o Pisicuta din '95, ca doar e masina straina. Ma lovesc toate acele glume despre Dacia, nascute, cel mai probabil, din cauza incapacitatii romanilor de a iesi din sfera comunista si de imaginea pe care o avea Dacia in anii '90... Asa este, Dacia este a noastra, dar nu o meritam.

Nu am meritat-o niciodata. Nu trebuie sa se numeasca marca romaneasca. In 1998 nu am fost stare sa o readucem la viata, am furat-o si ne-am batut joc de ea, asa ca am vandut-o francezilor care au transformat o broasca raioasa intr-un Print Fermecat. In cea mai de succes poveste auto la nivel european. Paradoxal, masina fabricata la Mioveni care poarta o sigla veche de aproape 50 de ani, este mai bine vanduta in afara tarii noastre, este pe primul loc in Franta, in timp ce in Romania este undeva departe... De asta, acum, Dacia nu mai este a mea si a ta, nu mai este produs romanesc.

Poate peste cativa ani, atunci cand vom sti si noi sa apreciem din nou masinile astea care nasc pasiuni in alte tari, care fac mii de familii sa se uneasca, vom putea spune ca Dacia este a noastra. Poate ca va veni si ziua in care proprietarii romani de Logan si Duster le vor da peste nas celor care se cred prea buni pentru masinile romanesti si vor striga in cor ca isi iubesc propria Dacie. Asa cum au facut acum, 13.000 de francezi convinsi ca detin cea mai buna masina din lume.