8 masini romanesti interesante despre care sigur nu stiai nimic

Primul automobil romanesc - Dumitru Vasescu (1880)

Dumitru Vasescu este un roman care ar fi trebuit sa intre in cartile de istorie. Si asta pentru ca a reusit in 1880 sa construiasca o masina pe aburi cu care a circulat pe strazile din Paris. La acea vreme, nu trebuie sa uitam ca inca nu existau automobile cu motoare termice, dar nici vehicule personale pe aburi. Numai cateva utilaje agricole cu motoare pe aburi erau cunoscute publicului larg, asa ca atunci cand romanul noastru a inceput sa se plimbe printre trasuri cu aceasta masina care mergea singura, a facut o impresie fantastica. Masina avea rotile invelite cu cauciuc rigid si putea transporta pana la 4 persoane. Din pacate, aceasta masinarie a venit o singura data in Romania, la Bucuresti, in 1906, si nu se cunoaste nimic despre ce s-a ales de aceasta masina istorica.

Automobilul aerodinamic Aurel Persu (1922)

Un nume cu rezonanta in industria auto este Aurel Persu. El reuseste in 1921 sa construiasca primul vehicul aerodinamic din lume, cu rotile integrate in caroserie. Cu aceasta masina el merge 120,000 de kilometri pentru a-i dovedi fiabilitatea. Interesant este ca masina lui Persu, ce poate fi admirata si acum in cadrul Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida din Bucuresti, are un coeficient aerodinamic de numai 0,22 adica exact cat un Ferrari modern de ultima generatie. Persu a realizat aceasta masina in forma de picatura in Germania, unde a obtinut si brevetul, dar a venit ulterior in Romania si a donat masina muzeului. Din pacate, masina nu este intr-o stare de conservare foarte buna, avand sasiul de lemn putrezit si rupt. Daca acest vehicul nu are parte de o restaurare urgenta, riscam sa dispara unul din cele mai importante elemente ale istoriei noastre auto.

Roadsterul M.R. (1945)

Numele acestei masini realizate in doua exemplare vine de la cel care a realizat-o. E vorba de Radu Manicatide, un inginer cunoscut in anii '40-'50 pentru realizarile sale in domeniul aeronautic. Radu Manicatide s-a nascut la Iasi, la 17 aprilie 1912, fiind fiul reputatului profesor de pediatrie Mihail Manicatide. A urmat Scoala Politehnica din Bucuresti si Scoala de Aeronautica si Constructii Automobile din Paris (a fost sef de promotie), in perioada 1931-1937. Inca din aprilie 1926 era preocupat de aviatie, castigand cu un planor propriu, M-1, locul I la concursul de aeromodele si planoare. In 1931 a facut scoala de pilotaj, luandu-si brevetul. Insa noi il pomenim aici pe dl. Manicatide nu pentru realizarile in domeniul avioanelor, ci pentru ca a reusit sa produca un automobil de conceptie proprie in 1945, exact cand se termina Al Doilea Razboi Mondial. E vorba de un roadster de mici dimensiuni construit la IAR Brasov, dotat cu motor in doi timpi de motocicleta care producea 11,5 cp la o turatie de 4.000 rpm. Masina avea doua locuri, motor pozitionat in spate si atingea o viteza de 70 km/h. Greutatea proprie a masinii era de 270 kg si consuma in jur de 4,5 l/100 km, dar avea o caroserie eleganta inspirata de Jaguar XK120.

In 1947, tot in uzina IAR, Intreprinderea Aeronautica Romana, s-au construit 3 vehicule. Acestea au fost dotate cu motorul IAR002 in doi timpi cu patru cilindri dubli in linie, cu o capacitate de 1000 cmc ce producea 45 cp la 4300 rpm. Viteza maxima a acestor automobile era de 124 km/h. Au existat chiar si variante sport ale acestui motor IAR002 care erau capabile sa produce 100 cp la 5300 rpm, tot proiectul fiind realizat sub indrumarea aceluiasi Manicatide.

Autoturismul Malaxa (1945)

Malaxa a fost un automobil romanesc construit in 1945 la Resita in fabricile industriasului roman Nicolae Malaxa, al carui nume il poarta. Proiectul autoturismului apartine unu grup de ingineri si tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. si Malaxa din Bucuresti, in colaborare cu IAR din Brasov, condusi de ing. Petre Carp. Masina avea un motor cu 3 cilindri in stea, cu racire fortata cu aer, capabil sa dezvolte 30 cp. Propulsorul era pozitionat in spate, acolo unde era si tractiunea. Greutatea motorului era de 80 kg iar ansamblul cu diferentialul si cutia de viteze ajungea la 150 kg. Pentru a asigura racirea motorului, intre plafon si acoperis era lasat un spatiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din fata, de deasupra parbrizului si era canalizat prin acoperisul cu pereti dubli, cu ajutorul unui ventilator mecanic, care il absorbea, dirijand o parte peste cilindri, iar restul la carburator. Se pare ca acest design a fost inspirat de VW Beetle.

Malaxa oferea un nivel inalt de confort si putea transporta pana la sase persoane. Caroseria avea o forma aerodinamica, foarte eleganta, cu portbagajul in partea din fata, sub capota, unde se afla si roata de rezerva. Prinderea caroseriei pe sasiu se facea prin tampoane de cauciuc. Viteza maximă era de 120 km/h si un consum de benzina de 10 l/100 km. Caroseria era montata pe sasiu cu tampoane de cauciuc de 10 cm grosime, ceea ce-i dadea un confort in mers neegalat de alti fabricanti. S-au produs cam 800 de automobile pe an, intre 1945 si 1947, dar majoritatea au plecat la export, de unde se explica si lipsa unui astfel de exemplar in zilele noastre. Productia ei a fost oprita cand sovieticii au decis sa mute linia de asamblare in U.R.S.S., dupa ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia, a fost transportat cu un automobil Malaxa si a ramas impresionat de performantele acestuia. (Numele acestui general- maior, era Leonid Brejnev (1906-1982) fiind insotit de colonelul Vladimir Semiciastnii (1924-2001). Generalul Brejnev a fos asa de impresionat de acel automobil incat a chemat Kremlinul la telefon si a cerut mutarea uzinei Malaxa din Resita, la Podgorye, in Urali.

Three-wheeler GAL (1954)

In anii '50 circula pe strazile Bucurestiului un automobil cu trei roti care uimea opinia publica. Masina a fost realizata intr-un atelier modest ce-i apartinea unui automobilist amator numit Gheorghe Gal, fost campion si recordman de motociclism in anii '30. Microautomobilul GAL a fost construit complet manual in cateva exemplare. Are doua locuri si este dotat cu motor Jawa de 250 cmc, avand o greutate totala de 260 kg. Sasiul este tubular, iar caroseria a fost confectionata din tabla de 1.5 mm. Directia este pe fata, ca la orice alt autoturism, schimbatorul de viteze la volan, iar franele actioneaza pe toate cele trei roti. Ecartamentul are 1.35 metri, iar lungimea totala este 2.6 metri. Motorul are 12 cp si consuma 4.3 l/100 km si poate duce masina la o viteza maxima de 75 km/h. "Masina lui GAL", asa cum era cunoscuta aceasta curiozitate pe strazile capitalei, era inspirata de Morganul englezesc si de Velorex-ul cehoslovac. Gal si-a dorit ca ulterior sa faca un astfel de microcar cu 4 locuri, dotat cu motor de 350 cmc si 18 cp.

Automobilul Rodica (1957)

Unul din cele mai putin cunoscute autoturisme romanesti poarta numele de... Rodica. La Brasov a luat nastere in anii '50 un microcar realizat de un inginer numit Nicolae Lucaci ce i-a acordat numele fetitei sale. Automobilul avea doua locuri si motor pozitionat frontal, un motor de conceptie proprie a aceluiasi inginer. Puterea de 13 cp si transmisia manuala cu 3 viteze, aparent luata de la o Skoda Felicia, i-au permis acestui inginer sa parcurga la bordul micului vehicul peste 50.000 de kilometri fara probleme. Din pacate, in afara de o poza gasita online cu acest model, nu se cunosc alte detalii si nici starea actuala a acestui automobil valoros.

Microcar Oszkar Beke (1958)

O masina extrem de interesanta, care, aparent, inca exista in Romania, undeva la Oradea, este automobil homemade din anii '50 construit de un maghiar pe numele sau Oszkar Beke. Evident, pentru realizarea acestei masini s-a inspirat de la microcarul Iso Isetta, care a fost lansata pe piata in 1953. Oszkar Beke a realizat caroseria complet manual si a folosit un motor de la o motocicleta Zundapp, nemteasca. Din pacate, alte detalii nu se cunosc despre aceasta creatie exotica, insa cel mai probabil a fost un proiect unicat realizat numai pentru uz personal, fara gandul de a o produce in masa.

De Karaso Simplon (2000)

In anii 2000, la Resita este realizat un cabrio care se doreste a fi inspirat de roadsterele anilor '50, Morgan si Jaguar. Designul nu este unul foarte urat, aceasta masina atragand ceva priviri, mai ales la expozitiile la care a fost prezenta de-a lungul vremii. Intreaga masina este realizata manual, avand o caroserie monobloc din rasina poliesterica armata cu fibra de sticla montata pe o infrastructura de Dacia Solenza. Sub capota este motorul masinii romanesti, adica un propulsor Renault E7J de 1390 cm3, 75 cp si 114 Nm cuplu. Finisajele interioare sunt destul de saracacioase: tapiterie din piele ecologica, prelata din bumbac, bord din lemn, mocheta, ornamente exterioare nichelate, sigle gravate manual, toate realizate unicat. Insa cei de la De Karaso, care au si website online, spun ca pot realiza aceasta masina si cu dotari premium, precum climatornic sau ABS, dar si cu un motor Renault de 2 litri care produce peste 170 cp.