Pe tocuri la volan: Parcarea, rugaciunile si spaga

Ma uit la ceas si vad ca mi-au ramas mai putin de 20 de minute pana la intalnirea pe care o programasem la o cafeneaua din Centrul Vechi. Ce-o fi fost in capul meu cand am acceptat? Nu puteam sa-i fi zis undeva in Nord? Nu trebuie sa intarzii nicio secunda. Este foarte importanta. Fortez galbenul de la Piata Universitatii si ma indrept hotarata spre Piata Unirii. Fac dreapta spre cheiul Dambovitei. Am nevoie urgent de un loc de parcare...

Ma gandesc sa spun o rugaciune. N-am mai facut asta din clasa a IV-a, de la ora de religie. Pe atunci erau obligatorii. Privesc in dreapta, o statie de autobuz. Ma bate gandul sa trag brusc de volan si sa las masina acolo. Cat poate incomoda? Teoretic, nu stau mai mult de 30 de minute. Dar e atat de importanta intalnirea...

Privesc apoi lung spre masina politistului local care ma priveste in oglinda, ma razgandesc brusc si imi continui drumul. Au mai trecut 10 minute. Marea provocare acum incepe. Unde imi las masina? Tic-tac, tic-tac...

Aventura pe stradutele din centrul vechi

Ma mai uit inca o data la ceas. Este imposibil sa ajung la timp. Pornesc intr-o cursa contracronometru pe stradutele din zona. Pe langa mine lazi de plastic, scaune vechi si rupte care blocheaza posibilele locuri de parcare si cativa baieti care-mi indica tot felul de spatii in care as putea sa-mi strecor masina. Dau din maini de parca ar dirija o coloana oficiala.

Nu am ce face asa ca ma conformez si incerc sa parchez intr-un loc aratat de un individ destul de bine imbracat la prima vedere, cu buzunarele burdusite cu bani. Am observat asta cand a incercat sa scoata niste hartii de 5 lei pe care i-a intins unuia mai in varsta. Parea un fel de bulibasa care mai apoi s-a dus si la celalalt, mai in josul strazii, sa-i ceara bani. O fi fost vreun sef, ceva! In dreapta un ghiveci imens de beton, in stanga o masina trasa orizontal pe trotuar.

Trei-patru manevre, trag frana de mana si zambesc satisfacuta. Privesc din nou spre ceas. Sunt la limita. Ies grabita din masina si... o noua suprriza. Domnul amabil care m-a ajutat sa gasesc locul de parcare s-a transformat brusc intr-un veritabil agent care imi cere cativa lei pentru spatiul ocupat. Ridic spranceana si incepe cearta. O negociere care dureaza cateva minute.

Nu scap fara sa scot din buzunar 3 lei si sa imi vad de drum. Am intarziat.

Plata la negru a locului de parcare depinde de zona

Am stat mai bine de o ora. Ma intorc sa-mi recuperez masina. Omul tot acolo. Cu un tupeu pe care mi-as fi dorit sa-l am macar in anumite situatii, intinde mana si imi spune apasat ca mai trebuie sa ii dau 2 lei. Tind sa nu il bag in seama si imi aminteste ca masina nu are - inca - nicio zgarietura si invarte tacticos niste chei in mana.

Sunt destul de nervoasa din cauza intalnirii si nu am niciun chef sa ma mai cert cu individul asta care castiga intr-o zi mai mult decat mine intr-o saptamana cu stres si nervi intinsi la maxim. Spun asta pentru ca nu e prima data cand ma caut de bani cash in poseta inainte sa ajung in zona centrala.

Parcarea la negru are pretul ei. Totul depinde de zona. Daca vreau sa las masina cat mai aproape de birou depaseste 5 lei. Asta in timpul saptamanii, pentru ca in weekend, in zona aia, fara 8 lei nu scapi.

Daca vreau sa dau mai putini bani, ar trebui sa ma multumesc cu o parcare spre bulevard. Doar ca acolo politistii locali ma asteapta cu o noua taxa. De aceasta data nu la negru, ci o amenda legala care m-ar face sa scot din buzunar putin peste 150 de lei. Ca sa nu mai vorbim de masina ridicata pentru care as plati alti 600 de lei.

Asa ca ma multumesc cu parcangiul ambulant de pe stradute. Nu incetez sa ma intreb in fiecare zi... oamenii legii chiar nu vad ce se intampla?

Locurile de parcare pentru persoanele cu handicap, o alta sursa de venit

Imi amintesc ca trebuie sa ajung la Mall Baneasa. E ziua unei prietene si caut un cadou. Cadou mi-as face mie, daca as gasi un loc decent de parcare. Oare mai munceste cineva? Sau tot orasul e la shopping?

Un individ imbracat intr-o uniforma de agent de paza imi face discret un semn si imi indica locul destinat persoanelor cu handicap. Ma intreb daca face misto de mine. Ca doar nu arat ca... ah, cat de naiva pot fi? De curiozitate deschid geamul: "10 lei, domnita, 10 lei si hop in mall..."

Autor: Raluca Ivanescu