Aventuri pe 4 roti, ep. 5 - Ne-am simtit ca Bonnie & Clyde, in timp ce canta Guta

Ca atunci cand a venit George Bush la Bucuresti si a rasarit soarele, asa si cu noi. Cand ne-am urcat in masini, eu in Opelul Senator, care, cu chiu cu vai, ne-a adus pana aici, si Nelu in al sau proaspat Logan, a rasarit soarele. Pe o fleoscaiala demna de Laura Andresan, ne-am asternut la drum, inapoi spre Bucuresti. Nelu, intreprinzator si mereu cu gandul la gadgeturi buclucase, a venit dupa el cu o pereche de walkie-talkie. Dar nu din cele profesionale, care bat la cativa kilometri, ci mai degraba din cele pe care le folosesti acasa, unul in camera copilului si altul in bucatarie, sa auzi daca plange, in timp ce te uiti la meci cu un Bucegi de 2 litri in mana... Dar bune! Nu ma plang, ca altfel am fi murit de plictiseala.
- Boss, receptie!
- Da Nelule, receptie, manca-te-ar stufu! Lasa naibii statia si condu acolo ca eu vad in oglinda ca iti cam joaca rotile mai ceva ca la Dansez pentru Tine!
- Bai, lasa vrajeala, ca Loganul e chiar impecabil, merge bine! Se aude ceva cloncanit pe fata-dreapta, dar e ok ma! Chiar daca trebuie sa tin si cu dintii de volan sa n-o ia in sant!
- Bai Nelule, over, sa-ti traiasca masina!
Mergem lipa-lipa, ne oprim la vreo doua benzinarii, mai luam cate un suc si cate o cafea. Vremea din ce in ce mai buna - mare inspiratie am avut sa plecam a doua zi dimineata, dupa ce am ajuns dupa-amiaza si am luat masina. Asa, frumos, mergem incet (nu ca s-ar putea altfel) si o sa ajungem in siguranta la Bucuresti, apoi spre casa, la Castelu.
- Roger!
- Bai, Roger sa-i zici lui sor-ta aia buna, care se fofileaza cand ma vede! Zice Nelu
- Nu bai, am zis roger, nu stii ma, ca-n filmele alea cu Vietnam! Adica fii atent, esti pe receptie?
- Da ma, sunt, ia zi!
- Bai, ma gandeam sa ne oprim la Pitesti putin, inainte sa intram pe autostrada, sa ne mai uitam la Logan ma, ca nu-mi inspira incredere, zic eu...
- Da ma, asa facem, ca s-a blocat caldura pe treapta a 4-a si deja sunt in chiloti ma!
Intr-adevar, Nelu nu mintea. Ma uit in oglinda retrovizoare si, in peisajul de iarna in Loganul galben-maroniu iata-l pe Nelu al meu cu blana de pe piept la vedere, tinand de zor volanul cu ambele maini. Si-o fi luat macar chilotii marca Bote? Bine macar ca nu se blocase pe aer conditionat, ca nu era pont la 5 grade cate sunt acum afara... Aaaa, am uitat, nema aer conditionat!
Peste vreo doua ore ne apropiem de Pitesti si ne oprim intr-un Petrom. Verificam presiunea la anvelope, strangem prezoanele - Nelu are 10 cu totul - si ridicam capota, fara sa stim prea bine la ce ne uitam, dam din cap si o inchidem. Totul regulamentar! Daca tot ne-am oprit, hai sa mai luam ceva de baut si sa facem un shushu. Se duce Nelu la baie, eu ma duc la rafturile cu Bake Rolls si alune. Ma uit pe acolo ca in supermarket, iau niste biscuiti si o ciocolata. Si niste oua Kinder pentru aia mica. Langa mine, o dama bine de tot, cu tocuri mari pe zapada asta, care a coborat dintr-un X6, se uita si ea la niste bomboane scumpe.
- Bai, Roger! se aude din statia mea care era in buzunar... I-auzi ma - Fleoshc! A cazut crocodilul in baltoaca, zice Nelu si rade de mama focului cu ecou, in timp ce eu ma fac ca ploua - nu, nicidecum aceste sunete nu s-au auzit din buzunarul meu!
Imi iau repede biscuitii si ma fofilez, merg la casa, la baie si o taiem. Asta dupa ce am facut o impresie excelenta doamnei cu X6-le visiniu cu numere de boss - WTX.
Intram pe autostrada si ne intindem la drum cu 90 la ora, la consum.
- Receptie ma, trai-ti-ar neamurile din Afganistan! ma sperie deodata Nelu in timp ce eu motaiam la caldura vaga a Senatorului si ascultam Radio Romania Actualitati. M-am gandit la o treaba, fii atent!
- Ia zi bai Nelule, ce idei bune ti-au mai venit, ca daca tot nu o facem lata de tot, n-am facut nimic. Ia zi!
- Auzi ma, mie nu prea imi place masina asta frate, sa stii... Uite ce ma gandeam: sa ne oprim la Bucuresti acum, dormim la cumnata-mea si maine mergem cu masina in targ la Vitan, poate o vand mai bine! Ce zici?
- Auzi ma, deja ma enervezi, pe bune! Dar ai noroc ca nevasta-mea a plecat cu aia mica la sor-sa si sunt singur, asa ca mai merge sa intarziem o zi. Ba, dar cu masina sau fara, duminica ne intoarcem acasa, in Castelu, clar ma?
- Gata boss, ce naiba, ma stii pe mine om neserios?
Dupa ce i-am raspuns in gand cu un foarte convins si binemeritat "DA", Nelu s-a cumintit si pana la cumnata-sa, in Mogosoaia, n-a mai scos un sunet. Acolo, am spalat masina, am sters-o de praf, am bagat un aspirator si am dat pe ici-colo cu sprayul sa acoperim vopseaua ciupita. De la departare - vreo 200 de metri minimum - masina chiar parea in regula. Nelu vrea sa ceara 2700, poate o da cu 2300 si ii ies si lui 800 de Euro. Buna afacere!
Duminica de dimineata, de la ora 6 suntem in targ. Pe o bezna totala, dam un ciubuc unui paznic de acolo si ne lasa sa intram intr-un coltisor. Se face lumina, incep sa apara toti dubiosii cu X5-uri, CLS-uri si M3-uri. Cefe late, geci de piele, ghiuluri si lanturi mai groase ca cureaua de distributie de la Senator. Noi stam inghesuiti in Logan, cu pretul si dotarile afisate in geam. Chiar daca e destul de frig, e soare si probabil ca asta a scos lumea din casa. Pe la ora 12 deja ma plictisesc si, la fel ca magarul din Shreck, incep sa-l bat la cap pe Nelu sa plecam acasa. La un moment dat, vine un chelios pitic, cat un frigider de lat, da tarcoale la masina si ne face semn sa dam geamul jos:
- Hai noroc! Care e treaba cu masina, a fost taxi?
- Da boss, a fost taxi, nu mancam caramele, uite kilometri reali, asta e masina, asta e pretul! Merge bine motorul, cutia, totul in regula!
- Ba baieti, uite cum facem, eu va dau 2000 de Euro pe masina, ca am un client cu 2200 si trebuie sa castig si eu ceva!
Ii dau un cot lui Nelu si-i zic - Da-o frate mai repede! Zis si facut. Coboram, se uita dolofanul la masina, sub capota, o pornim, totul OK. Dar la el n-are decat 1500 de Euro. Zice sa venim dupa-amiaza la el acasa sa ne dea restul de bani si noi pastram cartea masinii, i-o dam cand ne da banii. Ok, Nelu e de acord, plecam inapoi in Mogosoaia cu taxiul si Loganul-Taxi de la Arad isi gaseste proprietar in Bucuresti.
Pe la ora 5 ne imbarcam in Senator si ne indreptam spre Pantelimon - bine ca macar asta sta in drumul nostru. Cumparatorul ne-a zis unde sa mergem - cica e administrator la el la bloc si sa urcam la birou ca are program cu locatarii. Urcam cu un lift ruginit cu aroma de shushu, plin de semnaturi gen Ma-sa lui Costel se da bine de tot!, Becali, fiu de boschetar si M*ie Dinamo. Ajungem la etajul 10+1. Intram si il zarim pe clientul nostru, transpirat si imbracat cu un maieu ciopartit, din care s-au saturat 3 generatii de molii. Sta la birou si numara incasarile de la intretinere. Mare incredere mai au si locatarii acestui bloc! Mai mult, in colt, langa dulapiorul metalic cu acte, zace o bata de baseball din aia de lemn, cum au taximetristii, cu verde si rosu. Ba daca ma uit mai atent parca vad si ceva urme de sange... Sau mi se pare! O fi de la vreun vecin inconstient care a intarziat cu intretinerea...
Dam cartea omului, ne da banii si o taiem cat mai repede, cu putintel morcov in posterior. Intram in masina cu gandul ca ultima oprire este acasa, la noi in sat, in Castelu. Nelu e fericit, ca are bani in buzunar, mai multi decat avea cand a plecat la drum cu mine. Deodata, se aude din torpedou un fosnet. Era statia mea de emisie-receptie uitata deschisa.
- Ba, fu*u-va muma de reactivisti, ce masina mi-ati vandut ma? In carte zice ca are numere de Brasov si masina are numar de Arad! Ia stati ma acolo unde sunteti ca cobor eu la voi! Zice vocea de la capatul statiei...
Pesemne ca Nelu si-a uitat statia in Logan. Pesemne ca Loganul nu era cel mai cinstit Logan de pe piata, dar noi nu am stiut. Probabil ca bata de baseball deja nu mai era la locul ei... Si pesemne ca Senatorul nu a fost facut sa faca drift. Dar cand am accelerat s-o taiem cat mai repede la auzul acelor cuvinte din statie, in acea dupa-amiaza de iarna racoroasa, masina mea germana cu tractiune spate din anii '80 a facut cel mai frumos drift pe care l-am vazut vreodata. Si 5 minute mai tarziu eram deja langa autostrada - eu concentrat la maximum sa conduc repede si bine, Nelu, langa mine, mai bogat dar mai speriat ca niciodata, uitandu-se disperat in urma noastra cu ochii cat cepele, in timp ce, in difuzoare, ni se destainuia Nicolae Guta ca a rupt in doua Spania si Anglia...

Intamplarile sunt reale, nu neaparat intamplate aceleiasi persoane, insa pentru a da o nota de serial, personajul principal va ramane anonim, alaturi de amicul sau Nelu.