Cum am devenit motociclist

Intrus printre motociclete

As minti daca as spune ca ma pricep la motociclete. Si as minti si mai rau daca as spune ca m-am gandit vreodata pana acum sa-mi iau permisul de conducere la categoria A. Dar, cu toate astea, as fi fost un fraier sa refuz invitatia de a lua parte la o experienta noua, cu care nu te intalnesti prea des in viata. In acest caz, unul din cele mai mari evenimente monomarca din lume, Motorrad Days 2014. Adica un loc in care cica s-ar aduna 40.000 de motociclisti. Toate bune si frumoase, dar ce fac eu acolo daca habar nu am sa merg pe doua roti? Nimic mai simplu: am primit o masina si m-am alaturat caravanei romano-bulgare catre Garmisch.

Locul intalnirii pasionatilor de motociclete BMW, o statiune din sudul Germaniei, cu un nume pe care l-am invatat pe de rost abia cand eram in avionul de intoarcere, este Garmisch-Partenkirchen. O statiune montana care a gazduit in 1936, inainte sa o ia razna nenea Hitler, Jocurile Olimpice de Iarna, asadar o statiune cunoscuta si cu un trecut bogat. Despre care, din nou as minti daca as spune ca stiam mare lucru inainte de aceasta experienta...

Foto: Cabral.roFoto: Cabral.roFoto: Cabral.ro

Cei 3 motociclisti din Romania alaturi de care am mers pret de aproape 700 de kilometri

Din Romania am plecat 4 oameni care ne-am intalnit la Munchen cu inca doi jurnalisti din Bulgaria. Eu, singurul sofer, restul... 5 motociclisti. Cu totii ne-am dotat cu mijloacele de deplasare de la Centrul de Presa BMW, dupa cum urmeaza: un F 800 GS, un F 1200 GS, un R 1200 GS Adventure, un K 1600 GTL Exclusive si un K 1600 GT. Aaaa, si cel care va povesteste, cu un BMW X5 3.5i xDrive. O masina pe care v-am prezentat-o nu demult cu alta motorizare. De aici, pe doua sau patru roti, ne-am imbarcat spre locul evenimentului.

Mai pe scurt, eu cu SAV-ul de 306 cp, iar ceilalti 5 colegi cu cate o motocicleta. Nu degeaba m-am simtit un intrus printre motociclisti, dar nu neaparat in sensul negativ, nu ca atunci cand iti suna telefonul la opera si toata lumea se uita si le simti injuraturile prin priviri, ci mai degraba ca atunci cand te duci cu bermude pe o plaja de nudisti... Genul acela de intrus.

De aceasta data, automobilul a fost in plan secundar: vedete au fost motocicletele alaturi de care am mers pana in varful Alpilor, in trecatoarea Stelvio (fundal)

Motociclete cu motoare in 2, 4 sau 6 pistoane

Chiar daca am mers aproape 700 de kilometri in total cu fundul in X5, nu o sa va povestesc nimic despre masina. Ci mai degraba despre motociclete. Am invatat si eu ca BMW are o gama destul de variata de motoare moto, de la 1 la 6 cilindri. Cele 5 motociclete din grupul nostru aveau minim 2 pistoane in linie, cum era modelul F 800 GS, sau 2 pistoane opuse, adica motor de tip boxer, cum avea R 1200 GS Adventure. Cat despre "garsonierele" pe doua roti din gasca, cele doua motoare K 1600, acestea erau dotate cu propulsoare cu 6 pistoane care ofereau 160 cp.

Exista in oferta BMW Motorrad si motociclete cu 4 cilindri in linie si chiar mono-cilindru, pentru versiunile Sport, respectiv Enduro. Iar aceste detalii au fost pentru mine o noutate care m-a surprins putin: daca motocicletele au ajuns sa aiba capacitati de 1600 cmc si 6 pistoane care ofera 160 cp si chiar puteri de 193 cp pe versiunile Sport, putem vorbi fara indoiala de performante incredibile.

Cum te 'loveste' respectul dintre motociclisti chiar si in spatele volanului

Inca din primele minute de condus pe strazile Germaniei catre Garmisch, locatia evenimentului, am realizat ca ma aflu intr-o tara cu foarte multi motociclisti. Si cand spun multi, e vorba de extrem de multi fata de Romania. Daca la noi in tara poti sa vezi in zilele insorite si destul de racoroase cate un motociclist pe o strada, in Germania vezi cu zecile, cu sutele pe orice sosea: drum national, autostrada si chiar in oras.

Cu cat mergeam mai mult, alaturi de gasca "dunareana" din fata mea, cu atat imi dadeam seama cum sta treaba cu mersul asta pe motoare. Asa am primit "lovitura de gratie", din spatele volanului: indiferent de motorul de sub fund, ca este de enduro, tour, sport sau chopper, atunci cand se intalneau pe sensuri opuse motociclistii, se salutau cu mana. Prima oara cand am vazut, mi s-a facut pielea de gaina si mi-am zis: Nu-i a buna!

Poate la prima vedere nu pare mult. Dar este totul. In Germania sunt mii si mii de motociclisti. Si se salutau toti, de parca ar fi crescut impreuna de mici, de parca se recunosteau si isi faceau cu mana prieteneste. Dar nu. Nimeni nu-i cunostea pe romanii si bulgarii din poveste, dar cu toate astea se salutau reciproc de fiecare data cand trecea un necunoscut din sensul opus. Unde mai vezi asa ceva? Cand esti intr-o masina nu ai parte de asa ceva, esti singur, esti doar o picatura neinteresanta dintr-un ocean mare de fier si plastic. Dar cand esti pe o motocicleta... iti dai seama ca nu esti niciodata singur. Si putine lucruri in viata asta sunt mai frumoase ca respectul neconditionat si perfect dintre motociclisti.

Motorrad Days 2014 - bere, ciolane si miros de benzina

Dupa un drum ocolitor pe care cei 5 motociclisti s-au acomodat cu 'fiarele', am ajuns la Garmisch. Spre surprinderea mea, evenimentul care se promova spunand ca la editia din 2013 au fost mai bine de 40.000 de motociclisti mi s-a parut cam... mic. Un spatiu restrans dedicat firmelor partenere, un cort mic cu motociclete clasice, un cort decent cu modelele noi BMW, o pista mica pentru stunt-ride si un traseu dedicat motocicletelor de cross. Mai mari erau cele doua parcari pentru public, in care erau stationate mii de motociclete. Dar si mai mari erau cele doua corturi centrale in care se desfasura un veritabil "OktoberFest" cu halbe la litru, ciolane de porc si doamne imbracate popular cu pieptul la inaintare.

Dar dupa ce am baut prima bere, mi-am dat seama despre ce e vorba cu acest eveniment. Eu, in mintea mea de bucurestean sadea, ma asteptam sa vad sute de corturi cu firme si reprezentante, ma asteptam sa ma pierd in multime si sa am nevoie de zile intregi sa vad totul, cam ca la Goodwood Festival of Speed, de anul trecut. Insa aici era cu totul alta poveste: BMW Motorrad Days este un eveniment social, un eveniment de intalniri si re-intalniri. Aici vine lumea gasind inca un prilej ca sa plece la drum cu motorul si ca sa bea o bere de calitate alaturi de prieteni. Aici vin motociclistii bavarezi din toata lumea ca sa se distreze, ca sa lege prietenii si ca sa isi faca planuri pentru diverse plimbari si aventuri in toata lumea, tot pe 2 roti. Nu este un eveniment comercial, la care vreun producator sau dealer incearca sa-ti vanda ceva. Tot ce tine de bani, este lasat pe plan secundar. Iar acest lucru este esenta evenimentului BMW.

Daca m-ai intreba ce mi-a placut cel mai mult la fata locului, as spune ca parada de motociclete clasice. Adica motoare vechi, chiar din anii '30, de cand BMW era la inceputul productiei de motociclete complete, motoare de armata, care au vazut al Doilea Razboi Mondial sau care au participat la diverse curse istorice. Mi-a placut felul in care motoretele porneau ca sa plece la drum, scotand fum alb, unele impinse, altele dupa multe pedale apasate, altele imediat, de parca ar fi fost facute ieri... Sa vezi niste piese istorice ingrijite impecabil, mergand la drum la fel ca in prima zi, a fost o onoare pentru mine. Iar simturile olfactive care mi-au fost incantate de benzina si ulei, au completat tabloul de la Garmisch.

La 2760 de metri altitudine, printre motociclisti

A doua zi ne-am petrecut-o la drum. Mai precis, am trecut prin 4 tari diferite si am ajuns dincolo de nori, in varful Alpilor. Am iesit din Germania, am trecut prin Austria si am ajuns in Italia, acolo unde ne-am urcat pana la 2760 de metri, pe trecatoarea Stelvio. Aici este a doua sosea cea mai inalta din Alpi, dupa cea din Franta, de la Col de l'Iseran care este cu doar 10 metri mai inalta.

Dar ca sa ajungi in varf, trebuie sa o iei pe un drum destul de greu si periculos. In primul rand, pentru ca este extrem de ingust. Poate e mai usor pentru motociclete, insa eu ma aflam in 'sufrageria' bavareza cu motor de 3 litri si 306 cp. Si nu de putine ori luam acele de par incredibil de stranse, aproape atingand peretii versantului. Insa educatia soferilor, cat si a motociclistilor de aici, si-a spus cuvantul: lumea care cobora ii astepta in viraje pe cei care urcau, astfel incat toata lumea sa fie in siguranta.

In cele din urma, am ajuns sus de tot, unde Stelvio Passo era un fel de Balea Lac mai... curat, mai civilizat si mai inalt. Insa drumurile de urcare si coborare au meritat orice sentiment de singuratate la bordul masinii, acompaniat de aerul conditionat si de Bob Marley. La coborare, am luat-o pe partea opusa, spre Elvetia, dupa care am reintrat in Germania, via Austria si Italia.

La un moment dat, m-am pierdut de motociclisti, cum era si de asteptat, ca doar pe doua roti depasesti mai usor, in timp ce cu masina trebuie sa astepti camioane, rulote sau pe vreun italian de-o varsta cu Tutankamon care conduce un Fiat cu 25 km/h cand limita este de 80. Insa aveam navigatia setata pe urmatorul punct de intalnire, asadar m-am bucurat de drum, de Tracy Chapman si de Aaron Smith.

La un moment dat, mergeam in spatele unor motociclisti necunoscuti care erau pe niste choppere. Undeva, pe o sosea dreapta, in timp ce venea o gasca de vreo 10 motoare de pe contra-sens, motociclistii s-au salutat intre ei. Si eu, din spatele volanului, desi nimeni nu ma vedea, m-am trezit salutandu-i si eu...

E clar, o luasem razna.

Ce m-au invatat motociclistii

E de ajuns sa mergi in orice tara straina, ca sa-ti dai seama ca Romania este la 50.000 de leghe departare de orice inseamna civilizatie, bun-simt si disciplina. Si cum am pus anvelopele pe taram nemtesc, am realizat ca nu exista termen de comparatie cu tara noastra. Din orice punct de vedere: siguranta, respect, educatie sau semnalizare.

Insa mergand alaturi de motociclisti, pe drumuri aglomerate de motociclete, pe zecile de viraje de pe Stelvio unde la fiecare 10 motoare era o masina, am invatat ce inseamna respectul in trafic. Am invatat sa ma uit mai des in oglinda retrovizoare dupa motociclete, sa le fac loc, sa ma dau pe dreapta sa ma depaseasca, sa respect grupurile si sa le dau prioritate, sa pastrez distanta fata de motoreta din fata mea, am invatat sa transform masina intr-un mijloc de sustinere si semnalizare pentru motociclistii de pe sosea.

Nu de putine ori, atunci cand vedeam ca un motociclist sta dupa mine si ma dadeam pe dreapta, cu semnal, facandu-i semn ca este 'safe' sa ma depaseasca, imi multumeau cu mana, de parca as fi fost unul de-al lor. Si de fiecare data cand se intampla una ca asta, imi crestea inima in piept si ma simteam onorat ca cineva stie sa-si arate aprecierea pentru un ajutor minor. E ca la masini, dar mai profund: cand cineva iti multumeste cu avariile. Atunci cand o face de pe motor, cu mana, te simti cu adevarat important, desi nu ai facut mare lucru.

Iar partea trista pentru noi, romanii, este ca aceste lucruri se fac involuntar in tari civilizate, acolo unde respectul dintre soferi si motociclisti vine inca de la nastere, si ajutorul, dar si multumirea, vin de la sine, nepremeditat. Cand o sa vedem asa ceva si in Romania, atunci putem spune ca avem sosele mai sigure, indiferent de numarul rotilor care ne pun in legatura cu asfaltul.

Cum am devenit motociclist

As putea sa va spun cateva exemple practice, pentru care o motocicleta este mai avantajoasa, fata de o masina. Dar, la fel de bine, as putea sa enumar si cateva dezavantaje. Poate ca este important factorul financiar, adica pentru un motor nu platesti taxa de prima inmatriculare, nu platesti rovinieta si te bucuri de impozit si asigurare mai mici. Dar un motor este dincolo de factorul practic, pentru ca nu te va ajuta sa cari frigiderul la soacra si nici nu te va adaposti de ploaie. O motocicleta este un mijloc de deplasare pe care il cumperi cu inima, nu cu mintea.

Cand am revenit la centrul de presa din Munchen ca sa dam inapoi motocicletele si masina, mai mult imi parea rau ca ma despart de partenerii de drum, decat de masina. Mi-as fi dorit sa merg si eu cu motocicleta, chiar si in spate, dar nu a fost timp - poate data viitoare. De fapt, poate data viitoare o sa ma aflu chiar la ghidon.

Va spuneam la inceputul istorisirii ca nu am carnet de conducere pentru motocicleta. Dar anul asta voi face scoala si o sa iau carnetul. Carnetul este de fapt o chestiune de timp, de saptamani, de luni, cel mult. Este un simplu plastic. Pana atunci, nu sunt motociclist oficial. Insa dupa cele 3 zile petrecute printre motoare, am devenit motociclist cu sufletul.

Si asta e cel mai important.