Reportaj: in sfarsit, am inteles marca MINI

Recunosc, in trecut am mai avut la test-drive un singur MINI. Un model Coupe Cooper S de 184 cp care nu mi-a placut deloc. Si cand spun deloc, chiar ma refer la nimic... Inclusiv vremea cu viscol, autostrada inchisa si temperaturi de -18 grade, adica un cumul de factori care nu m-a lasat sa ma bucur de sportivitatea modelului. Insa atunci eram foarte uimit cum poate da cineva 37.000 de Euro pentru o masina cu doua locuri, incredibil de mica, de lipsita de confort si deloc economica. De ce ai vrea sa faci una ca asta? Doar pentru ca ai bani?

Vreme de doi ani nu am mai condus niciun MINI. Nu ca as fi fost extrem de atras de aceasta marca, de aspectul sau hilar care te duce cu gandul la Trabant sau de faptul ca atunci cand ma gandeam la MINI, vedeam numai drapelul Marii Britanii lovindu-ma peste ochi. Da, recunosc: niciodata marca asta englezeasca nu mi s-a parut interesanta sau atragatoare. Poate pentru ca nici nu ma incadram in segmentul urmarit, adica persoane cu portofele destul de pline capabile sa arunce cu banii pe un automobil care nu merita acei bani, dar care iti ia ochii cu ceva stickere, butoane colorate si luminite peste tot. Astea, dar si alte pareri formate in timp m-au facut indiferent la masinutele MINI, in timp ce alti prieteni visau la asa ceva si cascau ochii cat cepele cand vedeau vreun 'Trabant englezesc' pe strada.

Nu demult insa, m-am trezit iar la volanul unui MINI. Niciun John Cooper Works, niciun Cooper S sau vreo alta nebunie puternica si tipatoare. Ci un banal Cooper Diesel de numai 116 cp, adica puterea unei motociclete rusesti din anii '80. In plus, era vorba de noua generatie MINI, care se bucura acum de mai multe imbunatatiri din toate punctele de vedere, fata de modelul din trecut. Inclusiv motorul era ceva nou pentru aceasta marca: un motor pe motorina de 1.5 litri cu doar 3 pistoane. Acelasi motor economic care va fi disponibil si pe BMW Seria 2 Active Tourer.

E clar... Downsize, lene, economie, vibratii, adica masina de pensionari nemti care stau intr-un sat de munte in Bavaria si se duc in vacante prin Alpi. Dar dupa ce m-am uitat si am vazut ca noile MINI Cooper S nu mai au motoare de 1.6 ci motoare de 2.0, m-am prins ca pe englezi in doare la babusca de downsize. Ci, mai degraba, au apelat la acest motor din alte considerente: ca este nou, ca este ieftin de produs, ca este mai usor si alte cele. Dar, mai presus de toate, se pare ca este al naibii de bun.

Cand am auzit de 116 cp, habar nu aveam ca mai exista puteri din astea 'retro' in portofoliul MINI-BMW. Dar exista chiar si o versiune de 95 cp a aceluiasi motor de 1.5 diesel, cu care economisesti vreo 4.000 de Euro fata de acesta de 116 cp. Si uite asa, a venit prima palma peste mutra mea de ignorant care stramba din nas cand aude de MINI...

Caricatura asta de motor cu 3 pistoane este fenomenala. Am facut 730 de kilometri la bordul acestei masini, inclusiv traversand Transfagarasanul. In afara de faptul ca cei 116 cp par mai degraba vreo 150 fara probleme, iti dai seama ca nu ai nevoie de mai mult. Pur si simplu, nu exista situatii, momente sau motive care sa-ti ceara mai multi cai putere, fum din roti sau demaraje in tromba de la semafor.

Eu mereu spun: cand ai 500 cp poti sa mergi si incet, cu 50 km/h, dar cand ai doar 75 cp, nu poti merge si tare. Corect, dar daca as fi convins ca totul la masini se rezuma doar la viteza, as fi ultimul prost. Nu strica mai multa putere niciodata, dar puterea in exces vine cu compromisuri: suspensii rigide, consum ridicat, greutate mai mare, etc. Ideal este sa ai exact cati cai putere ai nevoie. Si pentru ce am facut eu in acesti 730 de kilometri, cei 116 cp care mereu ma pacaleau si se inmulteau in secret sub capota, au fost arhi-suficienti.

Si ca sa inchei cu motorul cel nou de la MINI, nu am cum sa nu mentionez consumul. Dupa ce am tras linie si am facut regula de 3 simpla, am realizat un consum mediu de sub 6 litri la 100 km. Interesant este insa ca mai aveam o autonomie de 142 de kilometri, aceeasi distanta castigata dupa ce am condus foarte mult in modul Green. Adica de acum inainte as mai fi mers gratis... dar dupa 730 km am lasat masina de unde am luat-o, in garajul celor de la MINI, lasandu-l pe urmatorul jurnalist auto sa se bucure de ceilalti 142 km adaugati la noul plin de motorina.

Cutia automata cu 6 viteze, fara padele la volan, a fost bucuria mea. Nu mai suport transmisii cu un numar tot mai mare de viteze, care te forteaza sa schimbi de zor in sus si-n jos daca vrei sa mergi sportiv. Padele la volan??? Cine le-a inventat, sa fie adus in Piata Centrala si judecat! Poate au o logica pe masinile cu adevarat sportive, precum Supercaruri italiene, dar nu pe masinile de serie, de strada, de familie... Nu ma lua cu faptul ca te ajuta in depasiri, cand bagi inferioara inainte sa depasesti si sa fii pregatit la trecerea pe langa un camion, ca acelasi lucru il face si kick-down-ul, care, in ziua de azi, raspunde instantaneu la apasarea pedalei... Pe scurt, nu sunt fanul cutiilor automate cu multe viteze si cu schimbator la volan. Nu am intalnit nicio situatie in care sa-si dovedeasca rostul. Tocmai de aceea, cutia automata cu 6 viteze, obisnuita, de pe acest MINI... mi-a uns sufletul!

Asadar, pana acum, parerea mea se schimbase. Si un lucru era cert: iubesc motorul asta de 1.5 litri si imi place infinit mai mult decat cel testat acum cativa ani. Adica, pentru mine, 116 cp mi-au ajuns la suflet mai repede decat cei 184 cp plimbati acum ceva vreme. Dar ce altceva nu mi-a placut mie in trecut? Pai... cam totul ma deranja la MINI. In special, suspensiile si cum te simteai in masina.

Noua masina, chiar daca avea motorul aflat undeva la 'coada' puterii, nu avea suspensii moi. Indiferent de motorizare, MINI nu are suspensiile moi si permisive ale unei sub-compacte germane sau frantuzesti. Insa in cei 730 de kilometri nici nu am riscat sa-mi zboare plombele proaspat puse atunci cand dadeam de piatra cubica, ci totul a fost normal. Da, NORMAL este cuvantul pe care il cautam pentru a descrie cel mai bine suspensia si tinuta de drum a acestei masini. Chiar daca este putin peste medie ca si rigidizare, suspensia nu a fost deranjanta si nu m-a chinuit, chiar daca am condus toata ziua.

Ca sa fiu scurt si sa intelegi cum se comporta un MINI, o sa fiu direct: Iti place sa simti soseaua mai bine, sa te bucuri de viraje si sa ai o precizie buna in volan, ia-ti un MINI, orice MINI, chiar si unul diesel. Daca nu vrei sa simti nimic, ia-ti un Polo si cauta-ne mai tarziu.

Deja, cand am primit a doua castana, una pentru motor si alta pentru comportamentul masinii, mi-am dat singur doua palme si m-am trezit la realitate. M-am sters la ochi cu pumnii, ca Miaunel cand se trezea, ca sa ma conving ca e aceeasi marca. Diferentele erau mult prea mari fata de ceea ce condusesem eu odinioara, iar acest lucru nu putea decat sa ma bucure, dar si sa ma intristeze, ca a fost nevoie de doi ani ca sa descopar secretul marcii britanice...

Daaaar, ca doar nu exista opinie in universul auto fara cateva DAR-uri, nu toate lucrurile au fost pe placul meu. Spatiul din interior a fost suficient pentru doua persoane. Daca vrei sa te pui la drum in numar mai mare, ia-ti gandul. Nu ai loc nici de bagaje si nici pentru pasagerii din spate, daca acestia sunt mai mari decat Adrian Copilul Minune. MINI, chiar daca are 4 locuri, este o masina de 2 persoane si atat.

Designul exterior m-a lasat in continuare cu o spranceana ridicata. Modificarile noii generatii sunt mult prea subtile ca sa faca diferenta. Adica ori iti place aspectul asta 'ochios' cu faruri mari si forme patratoase, ori nu-ti place. Niciodata nu o sa auzi pe cineva ca zice: Nu-mi placea vechiul MINI, dar acum, cu noile modificari, il ador! Nu exista asa ceva. Tocmai de asta, nici acum nu sunt un fan inrait al felului in care arata masinutele astea 'de la engleji'.

Nu am mai inteles cateva aplicatii si dotari demne de americanii care isi pot lua permisul de la 16 ani. Un acvariu cu un pestisor care este suparat sau vesel, in functie de cum conduci tu, daca conduci economic sau violent - suna dragut, dar daca mi-as cumpara masina asta, m-as juca de vreo doua ori cu aplicatia si as uita-o. Mai este o smecherie inutila care te lasa sa alegi culoarea ambientala pe care o vrei la picioare, la usi si pe consola centrala. Poate ca azi ai chef de lumina verde, maine de lumina rosie si poimaine de lumina albastra. Poate functioneaza la femei, ca sa se asorteze cu tinuta, nu stiu...

Este exact ca la oameni: atunci cand iubesti, micile defecte devin calitati.Ba nu, mint. Si imi cer scuze. Inteleg aceste mici artificii marca MINI foarte bine. Sunt noi nascociri ale inginerilor germano-britanici care definesc brandul acesta. Nu folosesc la absolut nimic concret, dar sunt dragute si destul de interesante ca sa le ia ochii tinerilor clienti. Este la fel si cu accesoriile de personalizare: stickere si combinatii de culori care nu fac nimic in afara de a aduce un plus la aspectul estetic. Dar fac parte din spiritul marcii.

Adica sunt cateva chestii pe care le-as modifica putin la MINI. Dar se pare ca ele fac parte din farmecul marcii. Este exact ca la oameni: atunci cand iubesti, micile defecte devin calitati. Si cum eu nu sunt indragostit de marca MINI, le vad cu ochi critici...

Si mai este si pretul. Deloc mic. Adica un MINI Cooper D cu motorul de 116 cp si cutie automata costa 24.419 Euro. Fara optionale. Cu banii astia iti cumperi trei Dacii Sandero sau doua Opel Corsa. Daca vrei, dar daca te intereseaza cat costa un MINI... probabil nu o sa vrei celelalte masini. Tot la pret amintesc intamplarea unui amic la showroomul Bavaria. S-a dus chitit pe un MINI Cooper anul trecut, dar un agent de vanzari i-a aratat un BMW X1 1.8d la promotie, la aceiasi bani. Ghici care masina parea o afacere mai buna si pe care a luat-o. Da, a luat BMW-ul.

Pai daca pana acum parerile sunt impartite, cum naiba de am inteles marca MINI? O sa ma intrebi: Daca ti-a placut motorul si cum se comporta masina, dar nu iti place pretul si alte dotari inutile, la ce concluzie ai ajuns?

Am ajuns la concluzia ca MINI habar nu are sa faca masini banale. Eu, chiar si cu o masina diesel, de 116 cp, fara figuri si fara performante de circuit, am avut parte de senzatii foarte placute. Am mers 730 de kilometri intr-o masina in care m-am simtit bine, in care nu m-am plictisit, in care nu am obosit si in care am simtit adevarata placere a condusului cu ambele maini pe volan, bucurandu-ma de fiecare viraj. Am mers toata distanta cu sistemul de climatizare pornit, numai in modul auto, combinand modurile Sport cu cel Green, si am reusit un consum infim. M-am simtit in fiecare secunda in siguranta, atat datorita comportamentului masinii, cat si multumita echiparii. Am facut 730 de kilometri intr-o continua placere.

Daca inainte vedeam in masinile MINI mai multe neajunsuri decat calitati, acum este invers. Nu sunt nici acum cel mai mare fan al marcii, dar acum am inteles-o. Nu am dubii ca pentru cineva, acolo, faptul ca poti schimba luminitele din interior in diferite nuante, inseamna cea mai tare chestie 'ever'. Si nu ma indoiesc ca sunt multi cei care incremenesc atunci cand sorb din ceasca de cafea ca sa urmareasca cu privirea un MINI alb cu rosu care trece prin fata lor.

Ma intrebi cumva daca imi plac masinile MINI? Imi plac doar mai mult ca pana acum. Dar cel mai important este ca le-am inteles. Nu este cea mai frumoasa masina, cea mai spatioasa, cea mai inteligenta, cea mai sigura sau cea mai economica din lume. Adica nu este deloc o alegere rationala facuta de cel care o cumpara. MINI tocmai de asta are succes, pentru ca se bazeaza nu pe ratiune, ci pe sentimente. Si cei care o cumpara nu o fac cu asta (arat acum spre cap), ci cu asta (acum duc mana la inima).

Am inteles ca atunci cand esti plin de viata, vesel, suprasaturat de adrenalina, adica atunci cand esti VIU cu adevarat, trebuie sa conduci un MINI. Cand doar ai impresia ca traiesti... conduci orice altceva.