Ford Focus 1.0 EcoBoost 125 cp, 6 trepte manuala

Din nefericire, romanii care pot si vor sa aprecieze asa cum trebuie tara in care traiesc sunt tot mai putini. Aruncam cu noroi fara justificare in masinile romanesti, in investitiile straine si in munca pe care o facem. Dar mai ales, ne subestimam tara, oamenii care o locuiesc, frumusetea si istoria. Si gresim. Insa atat cat imi permite timpul, macar o data pe an, incerc sa va arat ca locuim intr-o tara incredibila, care, in ciuda guvernarii execrabile, mai are o sansa. Asa cum am facut anul trecut la testul cu Dacia Lodgy prin Transilvania, iata ca acum incerc sa va arat o portiune noua de Romanie: nord-estul indepartat, nu doar prin ochii mei, ci si ai unei masini cu "suflet" romanesc. E vorba de Ford Focus EcoBoost, un hatchback despre care eram cu adevarat sceptic. Atat in privinta motorizarii de 999 cmc, cat si a comportamentului pe drum. Insa haideti sa le luam pe rand.

Cetatea Rupea

Despre masina cu care am plecat la drum

Ford Focus nu este o masina noua. Chiar daca vorbim de ultima generatie, aceasta dateaza din 2011, asadar sansele sa fi vazut cateva pe strada sunt maxime. Prin urmare, nu voi insista cu aspectul exterior, care inca nu s-a aliniat la identitatea de imagine Ford pe care o are deja noul Fiesta, cu acea uriasa grila frontala ce ne duce cu gandul la un producator britanic de masini sportive. Momentan, Focus este la fel ca si generatiile anterioare: o masina digerabila de catre oricine, fara pretentii de top-model international si fara sa isi doreasca in vreun fel sa iasa in evidenta. Este un model de volum, care s-a bucurat de succes pe toate pietele lumii, aflandu-se in top 5 cele mai bine vandute hatchback-uri din toate timpurile alaturi de Golf, Astra si alte compacte fiabile. Si tocmai ca a pastrat un aspect conservator i-a asigurat succesul in randul unei clientele variate: de la tineri si bunici, la femei de afaceri si companii de curierat. Focus este pentru toata lumea.

Interiorul este si el unul simplu dar modern in acelasi timp, cu elemente lucioase si ornamente de aluminiu, ce dau un suflu de sportivitate. Pozitia la volan este buna, scaunele se pot regla pentru oricine, indiferent de dimensiuni, spatiul pentru 5 pasageri este suficient, iar portbagajul de 316 litri te lasa sa iei cu tine destule bagaje. Dotarile acestui model pot fi variate, de la cele legate de conectivitate si siguranta, pana la cele de confort si performanta. Optional, masina poate avea sistem Active Park Assist, care iti parcheaza masina singur, faza lunga automata, avertizari sonore si vizuale pentru depasirea liniei continue, pilot automat adaptiv cu sistem de prevenire a coliziunii, camera video de marsarier si alte sisteme inovative.

Interiorul lui Ford FocusConsumul creste imediat ce intram in Bucuresti

Despre motorul de 1 litru care produce 125 de cp cu ajutorul unei turbine, am numai vorbe de lauda. La inceput eram sceptic de cei 3 cilindri romanesti ascunsi sub capota. Insa nu trebuia sa ma las pacalit de capacitatea motorului, pentru ca supraalimentarea isi face treaba cu prisosinta. Puterea este suficienta pentru orice manevra, iar daca turezi motorul mai serios, Focusul EcoBoost pare chiar rapid. Motor mic, traseu de admisie mic, adica o lipsa totala a lag-ului. Chiar daca puterea maxima este atinsa la turatia de 6000 rpm, cuplul se simte de la 1800 de ture. Mai mult, pe langa o elasticitate excelenta a motorului in orice turatie si treapta de viteza, consumul este unul redus. In cei 2000 de kilometri parcursi, Focusul nu a vrut sa consume mai mult de 5.5 litri la 100 km. Dar nici mai putin, oricat de incet si elegant as fi mers. Insa pentru un propulsor benzinar, este o cifra decenta. In oras, ma astept la un consum de 7.5 litri, asadar o medie de 6.5 este una greu de egalat in domeniul turismelor pe benzina.

Tinuta de drum si performantele masinii sunt peste asteptarile mele. Directia este chiar precisa, franarea se face eficient, iar suspensiile sunt perfecte. Atat pe drum drept, cat si pe gropile jurasice din Pasul Prislop, compactul Focus nu a dat semne de ezitare si nu a dezamagit deloc. In viraje, masina se comporta bine, ba chiar isi tradeaza cateva trasaturi sportive, iar pe drum accidentat, suspensiile amortizeaza tot, fara sa-ti zguduie pietrele de la rinichi.

Cam atat despre masina, pentru ca veti regasi mai multe trasaturi prin intermediul imaginilor, in continuare. Vreau doar sa spun ca este cel mai echilibrat si bine facut compact din lista noastra de masini testate. Chiar peste masinile germane care s-au relansat anul acesta in generatii noi. Si cred ca dupa 2000 de kilometri efectuati, pot spune cu precizie cam orice despre acest Focus.

Spre Maramures

Am plecat din Bucuresti spre Brasov, urmand ca prima oprire sa fie in statiunea Sovata. Asa ca am facut in prima zi cam 350 de kilometri spre o statiune de care auzisem doar in melodiile cu Nicu' ce face armata. Asa cum am mai fost dezamagit la Vidra, Baile Herculane sau Voineasa, ca si in multe alte statiuni care erau odinioara pline de turisti si le puteam compara cu cele mai scumpe statiuni din Franta, lasate acum in paragina si in voia tiganilor cautatori de fier vechi, la Sovata credeam ca ma voi lovi de acelasi peisaj. Nicidecum.

Sovata si pensiunile de acoloLacul Ursu, Sovata

Pot spune cu mana pe inima ca este cea mai frumoasa statiune de munte in care eu am pus piciorul. Nici nu se compara cu ceea ce vede tot bucuresteanul pe Valea Prahovei. E clar ca la Sovata s-au investit multi bani, atat in turism, cat si in case, obiective turistice si infrastructura. Pensiunile si locuintele par extrase direct din statiunile austriece, pline de flori la geamuri, cu mult lemn si un bun gust iesit din comun. Strazile sunt fara gropi, iar lacurile sarate care fac celebra statiunea sunt ingrijite si aranjate in detaliu. Va recomand sa mancati la "Ciuperca Mica", fie supa crema de usturoi in chifla, fie supa crema de cascaval. De fapt, va recomand, data viitoare cand mai vreti sa simtiti aer de munte, sa fugiti la Sovata.

Sovata si o pensiune plina de flori

A doua zi am plecat spre Maramures, vrand sa ajungem chiar si la Sapanta. Am facut cam 250 de kilometri, cu oprire in Sighetu Marmatiei. Aici am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei. Un loc care iti lasa un gust amar, insa pe care trebuie sa-l vizitezi pentru a cunoaste mai bine istoria tarii noastre, fie ea si una mai tumultoasa. In cadrul acestui muzeu am dat peste un exponat aparte. E vorba de o motocicleta realizata in 1954, in spatele gratiilor, de catre 3 ingineri. E vorba de o motocicleta realizata de la 0, cu motor construit din piese de avion. Aceasta motocicleta a functionat, iar inovatiile de la acea vreme, precum motorul boxer in 4 timpi si un banc de teste pentru rodaj, fac din aceasta motocicleta sa fie un punct de referinta in tot ceea ce inseamna univers auto-moto romanesc.

La Sapanta, ce puteam vizita altceva, decat celebrul Cimitir Vesel. Care insa... nu e prea vesel. Pentru ca, desi ne arata moartea cu un optimism aparte si ilustrat colorat, povestile sculptate in lemn nu au cum sa nu te intristeze. Si aici includem si copii decedati in urma accidentelor rutiere, persoane calcate de tren, impuscate de prieteni, in razboi sau moarte la volan. Cat despre "veselia" intamplarii, va lasam pe voi sa spuneti daca este chiar vesela sau nu.

In Maramures

O zona plina de verdeata si paduri, in care traditia se pastreaza. Asta e Maramures! Am vazut sute de case cu porti sculptate in lemn, specifice zonei, am vazut multe femei imbracate in hainele locale, cu fuste verzi si bluze albe, biserici de lemn pretutindeni si manastiri in care iti vine sa te caiesti de toate pacatele. La Manastirea Barsana, din localitatea devenita celebra peste noapte dupa meciul echipei locale cu Steaua, se afla a doua cea mai inalta biserica de lemn din Europa. Prima fiind tot in Romania, evident. Aici gasesti poate cea mai logica si mai eficienta utilizare a lemnului din padurile romanesti. Este un loc in care merita sa te opresti, sa te plimbi si sa te relaxezi, iar la pranz sa mananci un langos in parcare.

Asa se intra in judetul Maramures

Biserica Barsana

Nimic mai traditional decat o poarta sculptata in lemn

Dupa ce ne-am suprasaturat de lemn si porti sculptate in amanunt, am inceput drumul spre Bucovina. La Borsa ne-am oprit sa urcam pana la Cascada Cailor. Un loc unic in Romania, aflandu-se la o altitudine de 1300 de metri, iar caderea apei fiind de 90 de metri. Frumos, nimic de zis, insa Borsa a fost un loc dezamagitor. Orasul in sine pare uitat de lume, cu sosele asfaltate parca acum 50 de ani, cu un trafic urias si plin de camioane care transporta lemn. Iar statiunea, care nu demult era promovata ca fiind statiune noua, este organizata intr-un haos total. Trecand peste drumurile incredibil de proaste, hotelurile si pensiunile sunt aruncate care, incotro, iar partia de schi se termina fix in... gard. Nu mi-a placut.

Cascada Cailor - BorsaAmbuteiaj cu 4 picioare

Defrisarile de padure din Maramures

Fara indoiala, cea mai mare dezamagire a acestei excursii a fost intalnirea pe drum cu sute de camioane care transporta lemnul padurilor noastre. Nu am vazut cateva, nu am vazut zeci, am vazut sute. Toate, simple sau cu remorca, pline pana la refuz cu busteni, unii grosi, uriasi, ai unor arbori care au trait sute de ani. Am vazut munti intregi curatati de copaci, am vazut defrisari ilogice, pe niste versanti de la drumul mare, in mijlocul padurii, am vazut un jaf gigantic realizat cu sprijinul si sub indrumarea autoritatilor. Numai un singur transport de lemne vazut de mine avea bustenii marcati. Restul... ce mai conteaza? Intrebarea mea este una singura: cat oare mai dureaza pana cand ne vom bucura de paduri doar in poze? Pentru a creste, un arbore are nevoie de zeci, sute de ani. Dar este pus la pamant in cateva secunde. De catre firme care defriseaza ilegal, parcele de padure date in concesiune de catre primari corupti, actiune controlata de catre agenti corupti care inchid ochii, taieri realizate de privati extrem de bogati care exporta lemnul in strainatate, mai ales in China. Daca in Norvegia nu exista conceptul de taiere a propriilor brazi, acestia importa din tari mai fraiere, precum Romania, pe care nu o intereseaza de padurile proprii, la noi in tara domina banul. E pacat.

Pasul Prislop

Frumos, pitoresc, plin de verdeata si natura. DAR EVITATI-L! Nu exista drum nici pe Marte asa de prost precum in acest pas care leaga doua judete. Probabil a fost asfaltat acum multe zeci de ani, iar de atunci a fost dat uitarii. Pe aceasta sosea umbla foarte multe camioane cu lemne, de gabarit mare, motiv pentru care nici daca se va asfalta soseaua, nu va avea viata lunga. Drumul este frumos, atata timp cat privesti in stanga si in dreapta. Paralel cu soseaua merge un rau, iar peste tot sunt numai versanti impaduriti, evident, cu mici petice disparute peste noapte la indrumarea primarilor.

Statiunea Borsa si ai sai munti defrisati

Gropi...padure...... si iar gropi

Manastirile pictate din Bucovina

Nu trebuie sa fii vreun pelerin credincios ca sa apreciezi manastirile molovenesti intrate in patrimoniul UNESCO. Deoarece nu au intrat degeaba acolo. Am facut prima oprire la Moldovita, urmand Sucevita, Putna, Dragomirna, Gura Humorului si Voronet. Nu sunt multe deosebiri, mai toate fiind ctitorite de catre Stefan cel Mare, avand picturi cu tematica religioasa pe toate fatadele, dar si in interior, unele fiind chiar biserici-cetate fortificate. Cea mai impunatoare mi s-a parut Dragomirna, avand biserica centrala uriasa, extrem de inalta, incercuita de ziduri fortificate colosale. Cat despre Voronet, cea mai promovata si mai vizitata manastire romaneasca, acel albastru specific nu mi s-a parut iesit din comun. Motiv pentru care va recomand, daca ajungeti in zona, sa le vedeti pe toate, nu doar una. Sa meditati, sa va ganditi si sa ascultati linistea dintre peretii de piatra ai bisericilor vechi de sute de ani.

Voronet

MoldovitaSucevitaPutnaDragomirna

Hmmm... Ne asortam! @Voronet

Manastirile din Neamt

In Neamt am vizitat Cetatea Neamt, casa in care s-a nascut Ion Creanga si doua manastiri. Cetatea este una finalizata, care merita vazuta. E clar ca acolo s-au investit ceva bani, sper eu, bani justificati in acte. Iar casa lui Creanga... cei 4 lei de intrare iti vor parea aruncati pe geam, deoarece nu este nimic de vazut acolo. Din pacate, ar merita un muzeu mai serios cel mai mare prozator al tarii noastre.

Cetatea Neamt

Am inceput coborarea spre asfaltul prafuit al Bucurestiului prin judetul Neamt. Aici ne-am oprit la doua manastiri din cele cateva zeci, celebre si ele pentru istorie si arhitectura. Manastirea Agapia si Manastirea Varatec. Agapia este un loc special, avand biserica pictata la interior de catre cel mai celebru pictor roman, Nicolae Grigorescu. In plus, muzeul manastirii ascunde zeci de picturi ale lui Grigorescu, valoarea acestora fiind inestimabila. Sper doar ca cei care au furat tablourile din Olanda sa nu fie prea credinciosi si ca nu au drum pe la Agapia. Tot aici am vizitat si locul in care este Chilia lui Daniil Sihastrul, cel despre care am invatat in cartile de istorie. Cat despre Varatec, dincolo de eleganta si curatenia specifica manastirilor, este locul in care a fost inmormantata Veronica Micle, muza lui Mihai Eminescu.

AgapiaVaratec

Cheile Bicazului

Valea Oltului si Cheile Jiului sunt pistol cu apa fata de Cheile Bicazului. Daca vrei sa-ti dai seama cat de neinsemnat esti pe acest pamant, trage o fuga acolo. Versantii verticali vin peste tine, acopera soseaua si daca privesti in sus, cu siguranta te iau caldurile. Mai vezi pe alocuri si bolovani cat o casa cu 2 etaje pe langa drum, semn ca muntele mai scapa uneori cateva pietricele. Te bucuri ca nu ai fost in acel moment pe drum, iti faci cruce, si pleci mai departe. Cel mai frumos loc este marcat, asa cum e normal in Romania, de catre o aglomeratie de tarabe, chipurile, traditionale. Aici poti cumpara orice, de la bate de baseball si arbalete, pana la chinezarii stralucitoare care iau ochii copiilor. Insa mai gasesti si cate ceva de al locului. Cum ar fi un borcan cu serbet de afine sau zmeura, un langos cu cascaval si usturoi sau covoare tesute manual.

Cheile Bicazului

Mi-a placut mult pe Cheile Bicazului. Pentru ca este un drum incredibil de periculos. Nu pentru masinile obisnuite, ci pentru cele de mare tonaj, inclusiv TIR-uri, care erau in numar foarte mare. De exemplu, intr-o curba stransa, versantul acopera un sens de mers, motiv pentru care camioanele o iau pe contra-sens. Iar masina normal, ocoleste TIR-ul prin stanga. Noroc ca am mers ziua, ca noaptea... mi-ar fi provocat emotii intalnirea cu un colos plin de marfa care se muleaza pe curbe mai ceva ca un miriapod. Si daca pana acum nu stiai ce naiba fac tiristii cu 100 de proiectoare montate pe cabina, iata si raspunsul: ca sa mearga pe Cheile Bicazului. Pentru ca muntele poarta multe urme de la containerele transportate, iar stancile se vad noaptea, fiind sus, numai daca luminezi acolo. Farurile nu prea te ajuta.

Cheile Bicazului si raul cu acelasi nume

Trei lacuri: Ursu, Rosu si Ana

La Sovata am ocolit la pas Lacul Ursu. Un lac sarac, format peste noapte in urma surparii plafonului unei uriase exploatari de sare. In timp, apa a devenit sarata si si-a stabilit nivelul actual, fiind totodata o baza de tratament. Este un lac mic, dar foarte ingrijit, incercuit in totalitate cu garduri, fiind o zona protejata. Este insa un lac ce ar trebui sa ne cam dea emotii, pentru ca in acele zone in care exista saline sau astfel de cariere naturale subterane, pamantul se poate surpa oricand in urma unui cutremur. Aviz galatenilor! Tot un cutremur a dat nastere si lacului urmator.

Lacul Ursu

Pe Cheile Bicazului am innoptat la Lacul Rosu. Surprinzator, nu e doar un lac, este chiar o statiune. Lacul Rosu a fost format in 1838, odata cu o alunecare de teren. Prin valea impadurita trecea un rau, curs de apa ce a fost blocat ulterior de catre pamantul cazut de pe munte, care a creat un baraj natural. Astfel, in timp, valea impadurita s-a inundat si copacii au fost pietrificati. Denumirea vine de la o legenda, care spune ca odata cu alunecarea de teren a fost ucis si un cioban cu oile sale, iar de la sange, valea era toata rosie. Trecand insa peste legende, Lacul Rosu este un loc interesant. Te poti plimba cu barca printre brazii blocati in timp care ies din apa, iar peisajul este spectaculos.

Lacul Rosu

Ultima zi a plimbarii noastre a bifat si o trecere pe la singurul lac vulcanic din Romania, Sfanta Ana. Cam ca oricare obiectiv turistic important, care nu se afla intr-un oras, la fel ca si la Sarmisegetusa Regia, loc in care poti ajunge dupa un periplu de off-road, la Sfanta Ana ajungi tot dupa ce abordezi un drum, chipurile asfaltat, plin de hartoape. Insa odata ajuns acolo, un lac rotund, format in varful unui vulcan inactiv, iti va incanta simturile. Lacul are o adancime de 7 metri si este format in craterul vulcanului, fiind alimentat doar de catre ploi. Din pacate, in zona nu exista cazare sau locuri in care poti dormi, poate doar la cort. Asta daca esti prieten cu ursii si mistretii.

Lacul Sf. Ana

2000 de kilometri si Ford Focus

In cele din urma, dupa 7 zile de plimbare prin Romania, am revenit in Bucuresti. Desi vremea s-a stricat inca din a doua zi de periplu, ploaia nu ne-a oprit din a vedea locuri speciale si frumoase. Nu credeam ca Romania are asa de multe paduri. Nu credeam sa vad judete inverzite, cat vezi cu ochii. Nu credeam sa dau peste zone cu fiecare centimetru patrat de pamant lucrat, muncit, ingrijit. Nu stiam ca sunt mancaruri atat de bune si pensiuni atat de rustice si primitoare. Multa lume pleaca cat mai departe de Romania, in locatii cat mai exotice si mai spectaculoase. Probabil speriati de cine stie ce drumuri proaste din tara noastra, de preturile exagerate sau de conditiile proaste de cazare sau mancare. Dar nu este chiar asa. Romania are multe locuri ce merita descoperite. In Moldovita, ne-am intalnit cu un fotograf francez. El spunea ca tara noastra este incredibila si ca a venit sa o descopere putin cate putin. I-am raspuns ca si noi, cei care locuim in ea, facem acelasi lucru: inca o descoperim. Sa fie oare corect sa vrem sa vedem alte tari, cu all-inclusive, plaje, bungalow-uri si sushi apetisant, cand noi nu ne cunoastem propria tara?

Ford Focus si un sat maramuresean traditional

RupeaBarsanaMoldovitaPutna

Deasupra Bucovinei

Cat despre partenerul de excursie, Ford Focus, numai cuvinte de lauda. A consumat decent, ne-a oferit siguranta si o plimbare confortabila. Iar motorul de 1 litru EcoBoost nu si-a dat niciodata arama pe fata, tradandu-si capacitatea mica. Si am ajuns la o concluzie: de multa vreme nu am mai condus un autoturism atat de echilibrat, care sa le aiba pe toate. Si pret mic de achizitie, si consum redus, si tehnologie, si spatiu, si confort, dar si siguranta deplina. Si daca pana acum eram un urias fan al motoarelor diesel, se pare ca micul EcoBoost mi-a demonstrat ca se poate si pe benzina. Se poate ca benzinarele sa revina iar in forta, in viitorul apropiat? Sa fie oare acest down-size al capacitatii motorului si supraalimentarea solutia? Ford Focus mi-a demonstrat ca sunt sanse mari sa fie asa..